fbpx

Tag: idei

Yummy Kooperativa 2.0 Start at Cinema Bistro

Yummy Kooperativa 2.0 Start at Cinema Bistro

www.paulpadurariu.ro © 2016 Paul PadurariuSursă: Paul Padurariu – fotograf de nunta din Iasi

De mult nu am mai fost la o întâlnire cu bloggerii: să ne vedem, să schimbăm idei și să punem țara la cale. Îmi era dor de acele zile. Mă bucură că ne-am adunat împreună sub umbrela unui nou proiect- Kooperativa 2.0. Cu trei zile în urmă ne-am strâns la Cinema Bistro pentru a discuta despre potențialul comunității ieșene de bloggeri. Oameni cu care am făcut cunoștință când de-abia am intrat în comunitatea ieșeană, 3 ani și ceva în urmă, oameni noi, ne-am adunat împreună pentru a ne împărtăși poveștile. Am fost plăcut surprinsă să văd atâtea fețe noi. Am făcut cunoștință cu membrii noi, am updatat informația despre membrii vechi și am vorbit despre revigorarea comunității ieșene, lucru care depinde de fiecare dintre noi și de modul în care noi vom lucra împreună. Kooperativa 2.0 – este oportunitatea de a uni, a dezvolta și a crește comunitatea ieșeană. Este un început frumos și de abia aștept să văd continuarea, sunt curioasă ce provocări va aduce acest proiect pentru fiecare dintre noi, bloggerii ieșeni.

www.paulpadurariu.ro © 2016 Paul Padurariu

Sursă: Paul Padurariu – fotograf de nunta din Iasi

Pe lângă discuții și planuri mărețe am avut parte și de o gustare. Eu am savurat un Premiere Burger– deliciu cu carne de curcan, brânză cedar, salată, roșii și sos de avocado. Mi-a plăcut la Cinema Bistro- atmosfera caldă, postere cu filme memorabile, filme “etalon”: It’s a wonderful life, Gone with the wind, La dolce vita. Un loc bun pentru a lega prietenii și a schimba idei.  Acesta a fost platoul pe care am filmat prima serie a Kooperativei 2.0- un proiect care poate deveni “etalon”.www.paulpadurariu.ro © 2016 Paul Padurariu

Sursă: Paul Padurariu – fotograf de nunta din Iasi

Oameni frumoși, o gamă largă de posibilități, un început promițător. Totuși partea cea mai interesantă va urma. Stay tuned. #KooperativaIasi
Spoiler: To be continued în aprilie. 🙂

Foaia cu prezență:

1. Andreea Ignat

2. Daniela Macsim

3. Ema Pohrib

4. Oana Blaga

5. Ciprian Ionut Vacariu

6. Bogdan Mihai Alupoaie

7. Dragoş Bârgăoanu

8. Bianca Roxana Ionel 

9. Alexandra Bohan

10. Paul Padurariu

11. Alexandra Ignat

12. Mariana Doroșenco

13. Durbaca Ionut Lucian

14. Dana Burlacu Visternicu

15. Anda Elena Pintilie

16. Marian Matei

17. Robert Ciobotaru

18. Diana Catanoaia

19. Isabela Nitica

20. Andreea Cretu

21. Ramona-Elena Cervenciuc

22. Bogdan Besliu

23. Constantin Ciobanu

24. Vali Popa

25. Andreea Chirilă

26. Elena Padurariu

27. Etienne Ignat

Jurnalul unei “fidele”

Jurnalul unei “fidele”

Recent, în cadrul unei croaziere pe blogosfera românească am acostat pe blogul “Jurnalul unui infidel”. Cel căruia îi aparține blogul, de fapt, este autorul unei cărți cu același nume “Jurnalul unui infidel”- 40 de povești despre dragoste și trădare. M-a pus pe gânduri… Cine sunt eu? Cine/&Cum sunt eu atunci când sunt cu cineva?

blogDupă câteva cești de cafea în  compania agendelor mele, a albumelor cu poze și caietelor cu frânturi de idei și mâzgălituri- martorii trăirilor mele- a venit și răspunsul. În orice relație eu rămân EU- și sunt fidelă, al naibii de fidelă- fidelă propriilor vise, principii, idealuri. Sunt atât de fidelă încât fidelitatea mea este adesea confundată cu egoismul și indiferența. Până la vârsta de 22 de ani m-am văzut cu mai mulți bărbați dar puțini dintre ei au reușit să-și pună amprenta în viața mea și nici unul nu a reușit să câștige dragostea mea necondiționată și un loc în planurile mele pentru viitor. Sunt “complicată”? Sau dragostea e? Probabil ambele…

Îmi aduc aminte ca și cum s-ar fi întâmplat ieri- un moment întipărit în memoria mea cu 2 ani în urmă. Era o zi însorită de vineri. Era a doua mea întâlnire cu mister X- un Adonis cu ochi albaștri și buzele pline. Ne cunoșteam de mai mult timp însă ca prieteni, nu iubiți. Nu pot spune că ne înțelegeam din priviri sau că discutam cu orele pierduți în timp dar ne cunoșteam, știa cum să mă facă să zâmbesc și să uit de toate problemele. Ne cunoaștem și era un început. La ora 14.00 eram la locul întâlnirii însă el ajunsese mai înainte și mă aștepta. Ne-am salutat, m-a sărutat ușor pe obraz și m-a luat de mână. Ne- am plimbat vreo jumătate de oră vorbind despre nimicuri, soarele ardea de parcă era miezul verii și doar câțiva oameni se plimbau agale majoritatea ascunzându-se prin baruri și terase. Am țintit și noi un bar din apropiere și ne-am pornit râzând spre el.
bl8Am dechis ușa, am pășit înăuntru. După strălucirea soarelui și năduful aerului de afară, fumul de țigări, lumina estompată și cacofonia de sunete- piese Hip-Hop, râsete și vorbe- au făcut lumea să se învârtească pentru câteva secunde iar când aceasta s-a oprit ochii mei s-au întâlnit cu cea mai pătrunzătoare pereche de ochi căprui pe care am întâlnit-o vreodată. Nu i-aș fi confundat niciodată și nici nu i-aș fi putut uita. Era el- Mister Y- el, iubirea mea ascunsă de acum cinci ani. Atunci el se întâlnea cu o tipă iar pentru mine era, și este, inacceptabil să intervin în relațiile altora. Dar acum era în fața mea. O sută optzeci de centimetri de corp atletic, buzele ușor arcuite de un zâmbet ironic, scânteile din ochii căprui… M-am oprit pe loc. Întorc capul spre X și văd că acesta se salută cu Y care ne face semn să ne alăturăm la masa lui. Stătea cu un prieten la bere și povești. Ne-am așezat. Era o masă pătrată de lemn încrustată pe la colțuri. Eu m-am așezat în fața lui Y. S-a uitat direct la mine și mi-a zâmbit. Din cauza iluminării din încăpere contururile feței erau mai accentuate iar ochii mai profunzi. Acei ochi care- mi citeau sufletul, de parcă mi-ar ști toate gândurile, toate tainele. Știam că nu e corect față de X, dar nu puteam să pierd șansa de a face un schimb de aluzii cu Y, de a simți pentru câteva clipe ce ar fi putut să fie între noi … șansa pe care nu am avut-o eu, tânăra curioasă care descoperea ce înseamnă să iubești, de acum cinci ani în urmă. Y credea că eu și X suntem doar prieteni și eu i-am susținut tacit confuzia pentru următoarea oră.

Discutam în doi, ignorând complet restul lumii- oamenii care intrau și ieșeau din local, chelnerița care s-a apropiat de câteva ori de masă, prietenii noștri. De parcă eram la o competiție de cuvinte, însă cuvintele de fapt nu contau. Vorbeam despre lucruri banale: cunoștințe comune, amintiri și planuri iar fiecare cuvânt purta o încărcătură emoțională proprie: tonalitate, gesturi, mișcarea buzelor, respirația. Aveam să ne spunem atât de multe lucruri. Am luat o pauză de la rostit cuvinte continuând să vorbim. Am ridicat paharele de bere uitându-ne fix unul în ochii celuilalt- două reflexii a unei posibilități . Am băut câteva gâturi reci și amărui de bere și am pus paharul pe masă. Pe marginea sticlei acum se vedea clar amprenta roșiatică a unui sărut.  Aveam nevoie de bere ca să mă răcoresc dar efectul era invers. Vroiam să-mi plimb mână pe fața lui, să-i simt zâmbetul, genele lungi, probabil mai lungi decât ale mele, să-mi trec mâna prin părul lui ruinând orice aparență de ordine, să-l cuprind. Nu puteam să disting dacă îmi doream eu aceste lucruri sau versiunea mea de acum cinci ani și, în acel moment, nici nu avea importanță.

Știam că în orice secundă X poate să pună punct acestei confuzii dar acest lucru mă făcea doar să arunc priviri mai provocatoare și cuvinte cu subânțeles. Nu făceam nimic greșit, ci doar ceea ce doream să fac. O oră. Y a ieșit de la masă pentru a răspunde la un telefon iar în momentul în care se apropia de masă X m-a cuprins și m-a sărutat. În acea zi, când m-a condus acasă, eu mi-am cerut scuze și i-am spus că nu putem continua să ne vedem. Nu pentru că aș fi pierdut interesul sau pentru că mi- a întrerupt flirtul cu Y ci fiindcă știam că dacă situația s-ar repeta- aș proceda la fel. Iar eu sunt corectă- față de mine și sentimentele mele și față de alții.

Fidelă mie însumi și constantă în propriile convingeri. Consider că nu ai de ce să complici lucrurile simple, nu trebuie să trăiești cu păreri de rău pentru ceea ce ai făcut, să te trădezi pe tine însăți pentru fericiri iluzorii. Există o persoană cu care ești datoare să fii mereu sinceră. Tu însăți. Simplu/ complicat? Eu/ dragostea? Probabil ambele.

Cuvânt înainte

Cuvânt înainte

Recent, căutând nişte informaţii pe google am citit articole pe teme adiacente (marketing& companies) de pe mai multe site-uri şi bloguri. Răsfoindu-le am realizat că adesea cititorii pot avea anumite nelămuriri din cauza valenţei anumitor termeni. Fiecare scriitor (nu are importanţă dacă vorbim despre o carte sau un blog) este subiectiv, nu poţi să scrii din perspectiva lui DEX şi Wikipedia.

Această subcategorie are ca scop facilitarea discuţiei cu cititorii, explicând nu atât originea termenilor, lucruri pe care le găsiţi cu siguranţă în DEX, ci semnificaţia lor (din perspectiva mea) atunci când aceştia sunt ridicaţi la rangul de concepte şi idei. În altă ordine de idei acest exerciţiu îmi pune la încercare originalitatea şi hmm… disciplina (care este încă în construcţie).

Deci, în curând pe principalele canale media (facebook, twitter, linkedin, google plus):

dictio

Imaginea de sine în Leadership

Imaginea de sine în Leadership

IMG_6450

„Imaginea de sine în Leadership”, eveniment care a fost organizat de The John Maxwell Team pe data de 26 aprilie în Universitatea „Petre Andrei” din Iași, un eveniment special care m- a ajutat să- mi punctez scopuri noi și metode noi de a le obține.

„Schimbă-ţi povestea… şi îţi vei schimba viaţa”. Sorin Popa, trainerul din echipa lui John Maxwell ne-a povestit despre modul în care s-a schimbat viața sa după ce l-a cunoscut pe Paul Martinelli, cum s-a determinat să facă o schimbare: de la specialist în toate lucrurile care nu funcţionează- la trainer.

Pentru început este foarte important să îți setezi câte un scop, chiar dacă acum ți se pare că este irealizabil, pentru următoarele domenii din viață:

  • Financiar
  • Domiciliu
  • Familie
  • Sănătate

Însă care este cauza principală a rezultatelor noastre? Este oare suficient să ai voinţă? Cât de mare nu ar fi voința și cât de frumos nu ar fi scopul ajungi într-un moment de relaxare să încalci „regulile”, comiți o excepție care în mod sigur va fi urmată de altele. Cât de mare nu ar fi voinţa dacă nu ai schimbat pilotul automat, te întorci înapoi: „Ce rost are să stabileşti scopuri măreţe şi eroice dacă persoana care rămâne să le îndeplinească este aceeași.”

Metafora avionului- mecanism cibernetic: La începutul zborului se pornește pilotul automat. Cursa de la Londra- indiferent de deviațiile care pot apărea pe parcurs din cauza condițiilor meteorologice, va ajunge la Heathrow. Pilotul automat va „corecta” direcția avionului pe tot parcursul zborului. Și noi putem face același lucru stabilindu-ne un scop, colectând feedback-ul din mediul exterior , ajustând (în această ordine).

Indiferent de imaginea exterioară fiecare persoană are formată o impresie despre imaginea sa interioară. Ce este imaginea de sine? Idei despre tine împărțite în mintea ta de către alți oameni chiar înainte ca tu să poți gândi singur. Până când nu vom aduce subconștientul în conștient, acestea ne vor conduce.

Schimbarea este inconfortabilă, dureroasă, neplăcută și crează frustrare. Pentru a crea o schimbare este nevoie de o nemulțumire pozitivă- dorința de a obține mai mult. Pentru a avea success este nevoie de repetiție. Pentru fiecare gând, idee, proces este nevoie de incubație.

John Maxwell :”Nivelul de leadership a unei persoane determină nivelul său de eficiență“. Mulți vorbesc despre conceptul “noroc” însă pe lângă locul și timpul potrivit- contează să fii omul potrivit.

Poți avea success dacă nimeni nu are încredere în tine dar cu siguranță nu vei avea succes dacă tu nu crezi în tine însăți. Cum te vezi pe tine însăți determină modul în care te văd ceilalți și viceversa.

“Când vine oportunitatea e prea târziu să te pregătești”. Începe să te pregătești acum.  Participă, implică-te, crează-ți un viitor frumos! Și… încă o sugestie, poți să începi abonându-te, absolut gratuit, la “A minute with Maxwell”, eu m-am abonat. SUCCES!

Theme: Overlay by Kaira