Nu a fost ceva programat din timp ci o decizie de moment să merg la operă. Nu aș zice că sunt o adeptă împătimită a operei, mai degrabă a teatrului, însă câteodată, când vrei să evadezi din realitate, opera este cea mai bună soluție. Emoții intense, magie, fluturi în stomac și “pielea de găină”- te pierzi și te regăsești printre actele jucate pe scenă.
Deci, miercuri am fost la Rigoletto: operă în 3 acte de Giuseppe Verdi. O istorie despre blestem, dragoste, răzbunare și destin.
Era odată ca niciodată un bufon pe nume Rigoletto. Soarta l-a blestemat făcându-l gârbov și l-a binecuvântat: i-a dat șansa să cunoască dragostea. Avea o singură bucurie pe lumea aceasta: Gilda, fiica lui tânără și frumoasă. Din frica ca curtenii, ostili față de el, să nu să se răzbune pe fiica sa, o ținea ascunsă. Însă ei au aflat, s-au răzbunat, iar el cuprins de mânie a vrut să se revanșeze. Destin? Sau o serie banală de întâmplări nefaste. Fără happy end, dar cu patos și dramă.
Izbucnire, explozie, evadare, regăsire… Tu când ai fost ultima dată la operă?
A este egal cu B. De ce B? De ce nu e C sau D? Și dacă vreau alt rezultat? Apar necunoscute în ecuație… și-mi este frică. Sunt decepționată de mine însămi. Fiindcă vreau să fiu extraordinară dar fac lucruri ordinare. Frica că atunci când o să fac un pas spre necunoscut o să pierd siguranța, o să alunec. Dar, totuși, nimeni nu poate să-mi spună ce o să urmeze: dacă o să cad sau o să zbor; dacă o să pierd ce am sau o să capăt ceva mai valoros. În mintea mea am scris atâtea scenarii încât aș putea să scriu acum întregi romane. În realitate: am făcut mici schimbări, fără că să mă îndepărtez foarte mult de zona mea de confort.
De ce? Pentru că am vrut să știu rezultatul. Știi, ca și o carte pe care înainte să o citești, citești ultima foaie pentru a te asigura că o să aibă/ o să ai happy ending.
Înainte mă aventuram să acționez fără de a ști rezultatul. Îmi asumam riscuri. Cine nu riscă- nu bea șampanie, nu?
Adevărul este că într-un anumit moment am pierdut curajul. Am simțit nevoia de siguranță. Nu am mai vrut să risc. Cu pași mărunți spre vise mari. Dar ce- ar fi dacă? Dacă m-aș avânta înainte fără să calculez și să recalculez de 10 ori. Să risc pentru a obține totul. Aș obține ce-mi doresc sau mi-aș pierde siguranța? “Ce ar fi dacă..?”.
Simt că este momentul să fac câteva corecții în cursul meu, să revizuiesc lista mea cu priorități și să- mi ofer mai multă libertate. Atunci când faci pași în direcții necunoscute, riscând, poți să ajungi unde nici nu ai visat și să ai parte de experiențe de neuitat. Fac o rotație (încă nu știu la câte grade) și reiau lucruri pe care le-am neglijat.
#OFICIAL
1. Reiau activitatea de blogger. În fiecare lună voi împărtăși cu voi minim trei articole+ voi desfășura activități interactive pe blog.
2. De astăzi nu o să mai pictez doar pentru familie și prieteni. O parte din lucrările mele vor fi disponibile pentru publicul larg.
3. Voi continua să mă dezvolt pe plan profesional: să pun în practică și să-mi îmbunătățesc în continuare cunoștințele din marketing.
Apăsarea butonului LIKE presupune că ai parcurs textul integral și mă susții în decizia mea.
P. S. Urmează- ți visele și nu lăsa în urmă lucrurile care te definesc. Fii tu însăți, varianta ta cea mai bună și cea mai fericită.
Joi seara, după serviciu, am făcut rapid un dușuleț, am pus pe față câteva uncii de machiaj, pe corp câteva kilograme de haine, tocurile, și- la ieșire. “-Taxi, du-mă la sediul Fan Courier de pe Calea Chișinăului”. Zis și dus, în 10 minute eram deja în fața clădirii, în încă 3- la etajul 2. Iată că am ajuns la Dietis, gazda noastră(bloggerițe) pentru acea seară.
Ce e/ce presupune Dietis? Nu este legat după cum ați putea deduce (am dedus) din denumire de diete ci de un mod sănătos de viață. La Dietis sănătatea pleacă de la o alimentație sănătoasă; continuă prin exerciții fizice; și se întreține cu ajutorul masajelor și a electrostimulării. O consultație pe partea de alimentație o puteți obține de la Anca Buruciuc, nutriționistul Dietis. Pe partea de sport Dietis propune următoarele activități:
Partea de întreținere include masaje de relaxare, anticelulitice și electrostimulare. Sinceră să fiu- nu am fost niciodată la un nutriționist, însă cred că ar fi trebuit. Cu stilul meu de viață (deplasări, evenimente) cu siguranță fac o grămadă de gafe în ceea ce privește alimentația. M-ar tenta, de asemenea, să merg la Tae Bo- să elimin stresul și să fiu mereu în tonus +
ședințe de masaj pentru relaxare… mmm…
P. S. Promise to myself: când prind o zi mai liberă mă programez la o ședință de masaj (pentru început 😄 ).
„În sufletul fiecărui om se ascunde un copil. Iar în sufletul acestui copil- dorința de libertate.”
Ați citit cumva „Cartea Junglei”? Sau „Tarzan”? /& Ați văzut desenele animate și filmele? Nu/ da? Eu da. Plus, am copilărit la țară. Din grădina mea, pe portița din spate, ajungeai în câteva minute în pădure. Am avut COPILĂRIE. Am alergat, m- am plimbat, m-am cățărat prin copaci, am strâns flori, am tras cu arcul, etc.. Am avut o copilărie pe care nu aș schimba-o pentru nimic în lume. Pentru mine întreaga lume era magică, un tărâm ce urmează să fie descoperit, explorat, cucerit.
Ce s-a întâmplat mai departe? Am crescut mare, m-am mutat la oraș, m-am „sofisticat”, am ajuns să mă sperii de un greieraș care- mi sare pe picior (caz real, există martori 😀 ). Timpul și banii au devenit axele principale- prinsă în rutina zilnică mă simțeam ca o haină ce se învârte în continuu în mașina de spălat. Aveam nevoie de o escapadă. În acel timp am aflat că se pune pe roate o vizită cu bloggerii la Parcul Aventura Nativă din Iași. Seen și join aproape că concomitent.
Ne-am împărțit în două grupe, ca să reușim să parcurgem mai multe trasee. M-am oferit să încep eu „cursa”. Un pic (mult) de curaj și iată că sunt pe șnur. Multe și diferite am vrut să devin când eram mică- mai puțin balerină. Totuși, cu pași mici dar fermi, am ajuns până la următoarea platformă.
Copilul din mine abia aștepta șansa de a primi libertate, de a prelua conducerea. Toate grijile, stresul, gândurile, au dispărut ca prin minune. Am rămas doar eu și frânghiile, bârnele din față, iar gândurile mele se rezumau la: „mai la dreapta”, „echilibru”, „ar trebui să sar… ?”. Pe lângă aceasta o făceam pe experta (fiind prima care face traseul- simțeam că e datoria mea). După traseu am mers la tiroliană. Eu pot să par să par foarte elegantă și stilată. Și chiar sunt. O parte din timp. 😀 Dar nu era cazul. Ca un copil mic, dornic de aventuri, plin de entuziasm și dorință de a încerca ceva nou, m-am dat/ aruncat/ sărit/ mers (zâmbetul până la urechi, mâina pe cârlig, și corpul în aer) cu tiroliana. M-am îndrăgostit în senzația de zbor: viteză, vânt, imponderabilitate, libertate. Am renunțat la pământ în numele zborului și am căpătat ceva nou- pe mine însămi.
După aceasta am făcut încă un traseu+ tiroliana. La final ne-am strâns cu toți bloggerii grămăjoară ca să facem schimb de impresii. Cu siguranță mă voi/ ne vom întoarce. Până la noi întâlniri!
“Once upon a time, when I was 5, I dreamed to be a photo model…”
Miercuri seara.
Am deschis ușa la taxi, m-am urcat rapid (de parcă mă urmărea vre-un maniac) și i-am spus taxistului: „Râpa Galbena 10”. Am ajuns, am coborât și m-am uitat prin părți, așa, cum arăta clădirea? În câteva minute am găsit studioul lui Paul (#NoiLAmGasitPePaul). Am intrat pe ușă, m-am salutat cu colegii de la Kooperativa, după care am luat loc. Paul mi-a întins un catalog pentru inspirație iar eu l-am răsfoit cu atenție până a venit rândul meu la make-up. Adelina a aplicat pe pleoapele mele o combinație foarte faină de purple, silver and gold. Cât de plăcut este să stai în timp ce cineva se ocupă de fața ta, mișcările jucăușe dar precise ale pensulei, grija… aș sta așa toată ziua- „feeling spoiled”.
Iată că a venit și rândul meu să pozez. Ok… „Ce ar trebui să fac?”
În acel moment mi-am dat seama că pe lângă statutul de Selfie Queen aș putea ușor să primesc statutul de Photo Bar (în sensul de bârnă). În câteva minute toată fantezia mea cu privire la pozițiile pentru pozare s-a terminat așa că dădeam din umeri și încercam să-mi amintesc ce poze faine am văzut prin reviste. Sincer, când s-a lansat propunerea de photo shooting am zis DA în aceeași secundă. Bloggerii din Kooperativa Iași își schimbă poza de profil. O idee faină pentru a ne uni și a străluci împreună. Desigur că- DA. Nu am mai fost la o ședință foto profesională așa că nu prea aveam idee cum are loc procesul, știam că trebuie să arăți bine și să zâmbești, restul vine de la sine, nu?
„Mai la dreapta… mai la stânga… zâmbește… nu zâmbi… uita-te sus… într-o parte… jos…”. Mă simțeam ca un model veritabil la prima ședință foto profesională. Paul a făcut minuni cu ajutorul jocului de lumini pentru a scoate în evidență tot ce am bun ;;) Înainte de a pleca de la studio am văzut pozele mele pe „marele ecran”. Wau! Beautiful, glamorous, unique… that’s me? Da, sunt eu+ munca Adelinei și a lui Paul. Thank you guys! I’m in love with these photos <3 Dar pentru ce trebuie cuvinte când o poză spune cât o mie de cuvinte?
Toamna zilele sunt mai reci iar cafeaua și mai dezirabilă. O ceașcă de licoare aromată care mă trezește la viață în fiecare dimineață, o promisiune fierbinte că totul va fi bine. Așa încep zilele la mine. Și zilele bune încep cu o cafea pe măsură. Coffee addicts (de-alde-mine) se încarcă cu combustibil acasă, la serviciu, în cafenele. Problema e că nu tot combustibilul este de aceeași calitate. Întotdeauna suntem în căutarea unei poțiuni mai bune, mai aromate, care să ne dea forțe magice.
Recent, joia trecută mai bine spus, s-a strâns Koopertiva 2.0 la bloggereală în cafeneaua FIKA . Pentru început câteva lucruri despre gazdele noastre. Deci, FIKA este o cafenea cu specific suedez deschisă recent în Piața Unirii. Aici găsiți un interior plăcut, o atmosferă caldă și aroma irezistibilă a cafelei proaspăt preparate.
Bloggereală& cafea: Ne-am așezat la masă (o masă rotundă formată din mai multe mese pătrate) și ne-am pregătit să ascultăm povești despre cafea. Andrei și Roxana, FIKA people, ne-au povestit despre concept. La FIKA puteți servi cafea de origine: din Etiopia și Kenya(la momentul actual), preparată în așa mod încât să-i păstreze întreaga savoare, ceai cu infuzie, bere artizanală, sucuri stoarse la rece, sandwich-uri și dulciuri suedeze. Pe partea de cafea aveți următoarele opțiuni: expresso, double expresso, latte, cappuccino, black, long black și flat white. By the way, barista Andrei a spus că un expresso îți dă un boost de energie pentru două ore așă că am decis să mă reîncarc la maxim. Am comandat un flat white: două shot-uri de expresso și un pic de lapte. Sincer, de la început nu aveam așteptări extraordinare. Ce- ar putea să mă impresioneze la o cafea? Acest gând s-a șters de cum am sorbit prima gură de cafea: gustul bogat, ușor amărui, aroma îmbietoare… plăcere curată, fără de zahăr. Ce-i mai trebuie unui om pentru fericire?
Așadar, în timp ce savuram cafeaua a apărut o nouă surpriză pentru papilele gustative- platouri cu prăjituri suedeze. Sincerely, I fell in love with their banana bread <3 . Mai spre final mi-am luat și un mix de sucuri: foarte sănătos și mega delicios.
Promise to myself: Cu siguranță, o să mă întorc la FIKA pentru a încerca și alte feluri de cafea întrucât o parte din sufletul meu (acea parte neagră, dependentă de poțiunea magică) a rămas acolo.
Bonus: Cum să depistezi un blogger într-o cafenea? E legat de telefon, într-o măsură și mai mare decât restul pământenilor. :))
P.S. : Enjoy- love, peace and coffee! A full cup 😉
„Din dragoste pentru gătit, blogging și combinația dintre acestea.”
După cum v-am promis, revin cu detalii „about last weekend”. După cum v-am spus înainte: sâmbătă, pe 23 aprilie, am participat la Campionatul Internațional de Gătit în Aer Liber, Cupa Moldovei, la secțiunea Cupa Bloggerilor în Gastronomie.
În dimineața de sâmbătă m-am trezit cu foarte multe emoții. Am început să mă pregătesc pentru eveniment – coafura și machiajul, după care am făcut un Kitchen Search: condimente, instrumente și alte mărunțișuri care ar putea să mă salveze pe câmpul culinar de luptă. Pentru prima oară la un blogging event m-a însoțit fratele meu: pe post de fotograf personal și degustător. Am ajuns în Piața Unirii pe la 11:00, un pic confuzi și pierduți prin mulțimea de corturi până când am găsit-o pe Andreea, coordonatoarea noastră de la Kooperativa 2.0. În curând ne-am adunat cu toții.
La marea competiție culinară au participat trei echipe:
Pentru început ne-am tras în poză cu Chef Rob Rainford, invitatul special al evenimentului, că așa-i frumos; după care am început să ne pregătim spațiul de lucru. Și de data aceasta, partenerul nostru de mai mulți ani, Frarom Shop, ne-a venit în ajutor, oferindu-ne instrumentele de lucru. Ustensilele Frarom – să lucrăm ușor, cu spor! 😉 A urmat un moment de nedumerire și suspans când au pus pe masa de lângă noi juma’ de porc și un moment de ușurare (recunosc) când l-au luat și ne-au adus produsele noastre. Șmecherie la pachet, pardon, Black Box: carne de pui, păstăi, roșii, ceapă, morcov, ardei, ulei, condimente și pătrunjel. Ce am pregătit din acestea noi? Voilà: tocăniță de pui și legume la ceaun. Să vă spun ordinea în care ingredientele s-au întâlnit cu ceaunul: ceapa, morcovul, carnea, ardeiul, păstăile, roșiile, verdeața. Pentru carne, pentru a obține un gust fin și o textură plăcută, am adăugat niște vin alb sec de la Cotnari și sos de soia. O ședință expres alături de coechiperi pentru a contura rețeta, după care trei ore de feeling Master Chef.
Spală, taie, pune, scoate, gustă, adaugă, condimentează. A fost vesel și productiv să lucrăm în echipă, să venim fiecare cu propriile idei, experiență și să le combinăm. Trecătorii se opreau și sorbeau din priviri ceaunele, fără de a chestiona abilitățile noastre culinare. Umerii drepți, mâinile ferme, rezultatul final trebuie să corespundă așteptărilor lor.
Momentul adevărului: degustarea mâncării de către juriu. Președintele comisiei întinde furculița și…
„– It’s cold, where is the hot one?“ Panică, alergătură, farfurie nouă… gustă, apreciază, se mută la următoarea echipă. Se repetă povestea. În final, juriul pleacă, iar noi rămânem să gustăm din rodul propriei munci și să împărțim porții gratuite la doritori.
De mult nu am mai fost la o întâlnire cu bloggerii: să ne vedem, să schimbăm idei și să punem țara la cale. Îmi era dor de acele zile. Mă bucură că ne-am adunat împreună sub umbrela unui nou proiect- Kooperativa 2.0. Cu trei zile în urmă ne-am strâns la Cinema Bistro pentru a discuta despre potențialul comunității ieșene de bloggeri. Oameni cu care am făcut cunoștință când de-abia am intrat în comunitatea ieșeană, 3 ani și ceva în urmă, oameni noi, ne-am adunat împreună pentru a ne împărtăși poveștile. Am fost plăcut surprinsă să văd atâtea fețe noi. Am făcut cunoștință cu membrii noi, am updatat informația despre membrii vechi și am vorbit despre revigorarea comunității ieșene, lucru care depinde de fiecare dintre noi și de modul în care noi vom lucra împreună. Kooperativa 2.0 – este oportunitatea de a uni, a dezvolta și a crește comunitatea ieșeană. Este un început frumos și de abia aștept să văd continuarea, sunt curioasă ce provocări va aduce acest proiect pentru fiecare dintre noi, bloggerii ieșeni.
Pe lângă discuții și planuri mărețe am avut parte și de o gustare. Eu am savurat un Premiere Burger– deliciu cu carne de curcan, brânză cedar, salată, roșii și sos de avocado. Mi-a plăcut la Cinema Bistro- atmosfera caldă, postere cu filme memorabile, filme “etalon”: It’s a wonderful life, Gone with the wind, La dolce vita. Un loc bun pentru a lega prietenii și a schimba idei. Acesta a fost platoul pe care am filmat prima serie a Kooperativei 2.0- un proiect care poate deveni “etalon”.
Oameni frumoși, o gamă largă de posibilități, un început promițător. Totuși partea cea mai interesantă va urma. Stay tuned. #KooperativaIasi
Spoiler: To be continued în aprilie. 🙂