#FIKA- oameni frumoși și întâlniri de suflet

Acum un an în urmă, sorbeam una dintre cele mai  bune cafeluțe pe care le-am băut vreo dată la FIKA, o cafenea din Piața Unirii care tocmai se deschisese. Am rămas plăcut surprinsă de gustul cafelei, ambianța plăcută și căldura gazdelor noastre. De atunci am mai revenit de mai multe ori la ei pentru a mă relaxa și a servi cafea bună. Un lucru diferit și deosebit la FIKA este faptul că spațiul nu este „branduit”, acolo ai parte de o întâlnire intimă cu băutura pe care dorești să o servești și gândurile tale. În lumea aceasta aglomerată și agitată avem nevoie de pauze.

De curând am participat la o #AlfelDeSeară la FIKA Iași. Proiectul #AltfelDeSeri ne aduce în față #AltfelDeOameni- oameni curajoși și inspirați, care nu caută scuze ci oportunități, care-și urmează visele. În acea seară am făcut cunoștință cu Andra, care face niște lumânări deosebite: reutilizează vasele care se prăfuiesc prin casele noastre și le umple cu ceară din soia și arome plăcute. Aceste lumânări din soia ard mult mai mult timp și ne oferă nu doar lumină ci și arome. De asemenea, am făcut cunoștință cu Roxana de la Bisou– locul în care se face pâine după toate regulile.

Spre final am degustat un pahar de vin roșu de la Gramma– un vin tânăr, din 2015, cu un gust profund și note ușoare de condimente. O finalizare perfectă a unei seri plăcute.

BONUS (rețeta fericirii)

Dimineața: 1/3 suc de portocale, 2/3 spumant brut (cocktail Mimosa)

Seara: 1/3 lichior de piersici, 2/3 spumant brut (cocktail Kir Royale)

Poze: FIKA Iași
Poze: FIKA Iași
Poze: FIKA Iași

Procastinarea/ sindromul amânării continue

Noi, oamenii, iubim să mințim. Pardon, să ne mințim pe noi înșine: „Dacă era X, eu cu siguranța aveam să fac Y și să ajung la Z etc.. Dar având în vedere că X nu s-a întâmplat, afară plouă și păsările migrează spre Sud, pot să mă întorc pe altă parte și să mai trag un pui de somn/ să mă uit încă la N serii din nu știu care serial…”.Simplu, ca și toate lucrurile „geniale”. Pentru inacțiune găsim 1000 de scuze.

Și ce mult ne place să facem excepții: „Azi merg la shopping însă mâine cu siguranță o să mă apuc să învăț pentru examen”. Problema excepțiilor este că dacă ai făcut o excepție, cu multă ușurință o să o faci și pe a doua, și pe a treia. Iar dacă ai amânat din prima un lucru din cauza lenii/ disconfortului, probabilitatea că o să faci acest lucru scade odată cu trecerea timpului/ o să te trezești făcând acest lucru aproape de finish& cu sufletul la gură& rugându-te la toate divinitățile posibile și imposibile ca data aceasta să scapi& promițând că de mâine, pardon, din secunda aceasta, o să te schimbi din toate punctele de vedere, o să faci tot ce ai amânat timp de ultimii doi ani și câte și mai câte altele. Problema tuturor acestor promisiuni este că odată ce „ai scăpat”- sunt date uitării.

Eu nu spun că sunt diferită. Ceva timp în urmă eram afectată grav de sindromul amânării continue. Pentru majoritatea examenelor am învâțat cu două zile înainte ca să le susțin; de licență și disertație m-am apucat serios atunci când majoritatea colegilor deja le-au terminat; tărăgănam să răspund la mesaje până când răspunsul nu mai avea nici un rost, amânam să scriu&/ public ceva pe blog până când nu primeam invitație la vre-un eveniment și realizam că nu am mai scris de câteva luni. Des mă trezeam deja în „ultima sută de metri”. Și mie, ca și vouă, îmi place adrenalina și senzațiile tari. 😀

Practic, noi amânăm lucrurile din 4 motive: lene, disconfort, lipsă de timp, lipsă de încredere în propriile forțe. Pentru a trece peste primul motiv trebuie să ne punem o întrebare: „Decât să-mi aglomerez programul și să-mi complic viața mai târziu, nu e mai simplu să fac rapid ce am de făcut și după aceasta să mă relaxez?”. Aplicăm principiul „după muncă și răsplata”.  Al doilea motiv e ceva mai „delicat”. De exemplu: adesea evităm să spunem NU când suntem rugați să facem ceva. Amânăm să dăm un răspuns, un sunet ce durează două minute, și ne stricăm somnul, liniștea personală și planurile persoanei în cauză. Vorbind(scriind) despre acestea mi-am adus aminte următorul lucru: „În cadrul unui curs de la master o colegă a spus că a avut următoarea fobie- se temea să răspundă la telefon. De aceea, ea apăsa pe ok imediat ce suna cineva, nu- și oferea șansa de a da înapoi. De la început, simțea disconfort, însă în timp fobia a dispărut”. La fel e și cu amânările. Trebuie să apăsăm direct pe „Ok”. Lipsa de timp… ați ajuns vreodată la finalul zilei să stați și să vă gândiți la activitățile pe care le-ați desfășurat în acea zi și să realizați că 90% din timp v-ați gândit/& plâns cât de multe lucruri aveți de făcut, ați făcut mărunțișuri, ați ajutat colegii, ați clarificat anumite situații, și doar 10% ați făcut ceea ce trebuia& era important să faceți? Aceasta este rezultatul unei planificări ineficiente/ inexistente a timpului. Cu privire la lipsa de încredere- aici fiecare dintre noi decide nivelul la care vrea să fie. Dacă vrei să urci sus atunci trebuie să capeți încredere- să riști, să-ți asumi responsabilități, să ieși din zona ta de confort. Încrederea va veni în timp- prin încercări, reușite și înfrângeri. Nicidecum altfel.

Pentru a da peste cap procastinarea este necesară o voință puternică și o bună organizare a timpului.

BONUS. O să împărtășesc cu voi sistemul meu de organizare a timpului pe care l-am format în urma frecventării multor traininguri și cursuri pe time management din timpul studenției la AsdMark, USR,  Aiesec, și de la locul actual de muncă- compania de distribuție Estel România.

Seara, după serviciu, îmi notez în agendă ce activități urmează să fac în următoarea zi. Dimineața, când îmi beau cafeluța, completez și prioritizez activitățile. Activitățile eu le împart în patru categorii:

  1. Activități importante și urgente. Acestea trebuie efectuate în primul rând.
  2. Activități importante dar care nu sunt urgente. Acestea sunt pe locul trei în topul priorităților. Atunci când ai „liber” de la activitățile urgente, ocupă-te de acestea.
  3. Activități neimportante dar urgente. Acestea trebuie făcute după ce finalizăm activitățile importante și urgente.
  4. Activități neimportante și care nu sunt urgente. Până ce ajungem la ele există posibilitatea ca în general să nu mai fie necesar să le facem.

Plus, o regulă de aur: Activitățile mărunte care îți iau până în trei minute trebuie efectuate imediat ce apar.
P.S. Nu amâna, nu amâna planurile tale, oportunitățile, fericirea ta. Îndreaptă- te ferm spre ele. Succes. 😉

 

 

Declarație

20171123_215003
În căutarea inspirației Foto by Love

A este egal cu B. De ce B? De ce nu e C sau D? Și dacă vreau alt rezultat? Apar necunoscute în ecuație… și-mi este frică. Sunt decepționată de mine însămi. Fiindcă vreau să fiu extraordinară dar fac lucruri ordinare. Frica că atunci când o să fac un pas spre necunoscut o să pierd siguranța, o să alunec. Dar, totuși, nimeni nu poate să-mi spună ce o să urmeze: dacă o să cad sau o să zbor; dacă o să pierd ce am sau o să capăt ceva mai valoros. În mintea mea am scris atâtea scenarii încât aș putea să scriu acum întregi romane. În realitate: am făcut mici schimbări, fără că să mă îndepărtez foarte mult de zona mea de confort.

De ce? Pentru că am vrut să știu rezultatul. Știi, ca și o carte pe care înainte să o citești, citești ultima foaie pentru a te asigura că o să aibă/ o să ai happy ending.

Înainte mă aventuram să acționez fără de a ști rezultatul. Îmi asumam riscuri. Cine nu riscă- nu bea șampanie, nu?

20171123_215227
Vedere. Cheile Bicazului Foto by Me

Adevărul este că într-un anumit moment am pierdut curajul. Am simțit nevoia de siguranță. Nu am mai vrut să risc. Cu pași mărunți spre vise mari. Dar ce- ar fi dacă? Dacă m-aș avânta înainte fără să calculez și să recalculez de 10 ori. Să risc pentru a obține totul. Aș obține ce-mi doresc sau mi-aș pierde siguranța? “Ce ar fi dacă..?”.

Simt că este momentul să fac câteva corecții în cursul meu, să revizuiesc lista mea cu priorități și să- mi ofer mai multă libertate. Atunci când faci pași în direcții necunoscute, riscând, poți să ajungi unde nici nu ai visat și să ai parte de experiențe de neuitat. Fac o rotație (încă nu știu la câte grade) și reiau lucruri pe care le-am neglijat.

#OFICIAL

1. Reiau activitatea de blogger. În fiecare lună voi împărtăși cu voi minim trei articole+ voi desfășura activități interactive pe blog.
2. De astăzi nu o să mai pictez doar pentru familie și prieteni. O parte din lucrările mele vor fi disponibile pentru publicul larg.

3. Voi continua să mă dezvolt pe plan profesional: să pun în practică și să-mi îmbunătățesc în continuare cunoștințele din marketing.

Apăsarea butonului LIKE presupune că ai parcurs textul integral și mă susții în decizia mea.

P. S.  Urmează- ți visele și nu lăsa în urmă lucrurile care te definesc. Fii tu însăți, varianta ta cea mai bună și cea mai fericită.

Dietis- nutriție și sport (și nu doar)

Joi seara, după serviciu, am făcut rapid un dușuleț, am pus pe față câteva uncii de machiaj, pe corp câteva kilograme de haine, tocurile, și- la ieșire. “-Taxi, du-mă la sediul Fan Courier de pe Calea Chișinăului”. Zis și dus, în 10 minute eram deja în fața clădirii, în încă 3- la etajul 2. Iată că am ajuns la Dietis, gazda noastră(bloggerițe) pentru acea seară.
Ce e/ce presupune Dietis? Nu este legat după cum ați putea deduce (am dedus) din denumire de diete ci de un mod sănătos de viață. La Dietis  sănătatea pleacă de la o alimentație sănătoasă; continuă prin exerciții fizice; și se întreține cu ajutorul masajelor și a electrostimulării. O consultație pe partea de alimentație o puteți obține de la Anca Buruciuc, nutriționistul Dietis. Pe partea de sport Dietis propune următoarele activități:

20171005_201822Partea de întreținere include masaje de relaxare, anticelulitice și electrostimulare. Sinceră să fiu- nu am fost niciodată la un nutriționist, însă cred că ar fi trebuit. Cu stilul meu de viață (deplasări, evenimente) cu siguranță fac o grămadă de gafe în ceea ce privește alimentația. M-ar tenta, de asemenea, să merg la Tae Bo- să elimin stresul și să fiu mereu în tonus +

20171005_204219ședințe de masaj pentru relaxare… mmm…

P. S. Promise to myself: când prind o zi mai liberă mă programez la o ședință de masaj (pentru început 😄 ).

Continue reading “Dietis- nutriție și sport (și nu doar)”

Aventuri native la înălțime/ Cum să scrii noua carte a junglei

„În sufletul fiecărui om se ascunde un copil. Iar în sufletul acestui copil- dorința de libertate.”

Ați citit cumva „Cartea Junglei”? Sau „Tarzan”? /& Ați văzut desenele animate și filmele? Nu/ da? Eu da. Plus, am copilărit la țară. Din grădina mea, pe portița din spate, ajungeai în câteva minute în pădure. Am avut COPILĂRIE. Am alergat, m- am plimbat, m-am cățărat prin copaci, am strâns flori, am tras cu arcul, etc.. Am avut o copilărie pe care nu aș schimba-o pentru nimic în lume. Pentru mine întreaga lume era magică, un tărâm ce urmează să fie descoperit, explorat, cucerit.
Ce s-a întâmplat mai departe? Am crescut mare, m-am mutat la oraș, m-am „sofisticat”, am ajuns să mă sperii de un greieraș care- mi sare pe picior (caz real, există martori 😀 ). Timpul și banii au devenit axele principale- prinsă în rutina zilnică mă simțeam ca o haină ce se învârte în continuu în mașina de spălat. Aveam nevoie de o escapadă. În acel timp am aflat că se pune pe roate o vizită cu bloggerii la Parcul Aventura Nativă din Iași. Seen și join aproape că concomitent.

Vineri seara, ne-am adunat la intrarea în parc și am mers împreună cu gazdele noastre să ne echipăm. Au spus „DA” la distracție și aventură: Andreea Ignat, Irina Nichifiriuc,  Diana Elena LupuAlexandra Ali, Alexandra BohanAnda Elena Pintilie, Bianca IonelVictor Cojocaru, Diana Maria.

Bloggeri IașiDupă câteva poze ne-am apropiat de trasee.

Trying to look cool :))
Trying to look cool :))

Ne-am împărțit în două grupe, ca să reușim să parcurgem mai multe trasee. M-am oferit să încep eu „cursa”. Un pic (mult) de curaj și iată că sunt pe șnur. Multe și diferite am vrut să devin când eram mică- mai puțin balerină. Totuși, cu pași mici dar fermi, am ajuns până la următoarea platformă.

Copilul din mine abia aștepta șansa de a primi libertate, de a prelua conducerea. Toate grijile, stresul, gândurile, au dispărut ca prin minune. Am rămas doar eu și frânghiile, bârnele din față, iar gândurile mele se rezumau la: „mai la dreapta”, „echilibru”, „ar trebui să sar… ?”. Pe lângă aceasta o făceam pe experta (fiind prima care face traseul- simțeam că e datoria mea). După traseu am mers la tiroliană. Eu pot să par să par foarte elegantă și stilată. Și chiar sunt. O parte din timp. 😀 Dar nu era cazul. Ca un copil mic, dornic de aventuri, plin de entuziasm și dorință de a încerca ceva nou, m-am dat/ aruncat/ sărit/ mers (zâmbetul până la urechi, mâina pe cârlig, și corpul în aer) cu tiroliana. M-am îndrăgostit în senzația de zbor: viteză, vânt, imponderabilitate, libertate. Am renunțat la pământ în numele zborului și am căpătat ceva nou- pe mine însămi.

După aceasta am făcut încă un traseu+ tiroliana. La final ne-am strâns cu toți bloggerii grămăjoară ca să facem schimb de impresii. Cu siguranță mă voi/ ne vom întoarce. Până la noi întâlniri!


page

Viața în lumini vintage

 

În cameră sunt doar ei doi. Becurile aruncă în jurul lor o lumină difuză, care învăluie totul, transformând lucrurile, jucându- se cu umbrele de prin colțurile camerei, alunecând pe lângă oglindă, conturându-le trăsăturile chipului și reflectându-se în ochii lor.  Din gramofon se aude vocea senzuală  a lui Frank Sinatra:

“I’ve got you under my skin.

I’ve got you deep in the heart of me.

So deep in my heart that you’re really a part of me.”

Ochii lor se privesc neclintit, își destăinuie lucruri pe care buzele nu sunt gata să le destăinuie. El zâmbește, își apropie fața de ea, îi acoperă buzele cu propriile buze și o sărută intens până când ea uită cum să respire. După ce buzele lor se despart el îi spune: ” Vino cu mine, hai să fugim împreună.”…

Senzuala Marylin Monroe, misterioasa Greta Garbo, carismaticul Clark Gable. Cum ar fi să fii în locul lor? Să trăiești povești autentice de dragoste, aventură, mister. Să ai curajul să faci tot ce ți-ai dorit, dar ce nu ai putut să faci din 1001 de motive. Viața este o aventură, viața este un mister, viața este o nebunie, viața este o feerie de culori, viața este iubire. Ce este pentru tine viața?

Tu scrii în permanență, zi de zi, scenariul propriei vieți. Tu alegi decorațiile din viața ta, și lumina sub care decurge filmarea. Lucrurile capătă noi semnificații în funcție de iluminație: se schimbă contururile, apar noi accente, noi posibilități.

Sursă foto: http://bestdesignideas.com/the-vintage-style
Sursă foto: http://bestdesignideas.com/the-vintage-style

Sub lumina becurilor vintage poți să pierzi monotonia cotidiană și stresul, companionul erei contemporane; și să te aventuriezi spre noi trăiri, să te redescoperi. Tu cum te definești? La ce aspiri? La ce visezi? Ești un realist pragmatic sau un romantic ce se ascunde în mulțime?

Recunosc: eu sunt o fire romantică. Vreau ca viața mea să fie luminată de un artificiu de culori, care să mă facă să mă simt mai feminină, mai curajoasă, sinceră cu propriile dorințe. Adesea îmi pun întrebarea: “Cum ar fi să fiu protagonista unui film din secolul trecut?”. Răspunsul nu îl am dar poate că îl voi găsi în scurt timp. M-am îndrăgostit de decorul din poza de mai sus, decor întâlnit din întâmplare pe un site. Mai târziu am găsit și cum aș putea să-mi iluminez camera decorată astfel- cu becuri Edison. Forma lor deosebită mi-a stârnit curiozitatea într-un mod special. Oare ce povești se pot întâmpla sub această iluminare?

Bec VIntage Edison

Invitație la călătorie, călătorie în lumea muzicii

Cea mai plăcută călătorie este cea care îți aduce liniște, pace, bucurie în suflet; călătoria care îți aduce aminte că viața este frumoasă, că întotdeauna există motive pentru a zâmbi.

Contemplăm viața prin artă: muzică, pictură, literatură. Arta este aripa care ne înalță sufletul spre cer, învie speranța, ne deschide noi orizonturi. Adesea noi ne pierdem în rutina zilnică iar pentru a ne regăsi avem nevoie de timp pentru suflet, timp pentru artă.
Noi, un grup de masteranzi de la MCA, FEAA, te invităm într-o călătorie specială, o Călătorie în lumea muzicii”. Călătoria va avea loc pe data de 27 mai, în Aula BCU. Pornirea este la ora 19:00. În această călătorie alături de noi vor fi artiștii:

  • Andrei Fermeșanu – tenor la Opera Națională Română Iași;
  • Fang Shuang – bariton la Opera Comică pentru Copii București și finalist la Românii au Talent, sezonul 7;
  • Adina Alupei – pianistă la Opera Națională Română Iași;
  • Ioana Mîrți – solistă și câștigătoarea concursului „Next star” ediția a III-a;
  • Mălin Galan și Celina Olaru – balet.

și moderatorii evenimentului:

  • Diana Sanda Mihalcea, realizator TV la Digi24;
  • Don Machiavelli, realizator TV.

calatorie-in-lumea-muzicii

În această călătorie, pe lângă faptul că vom„călători” într-o ambianță plăcută și ne vom bucura de un spectacol deosebit; avem posibilitatea de a schimba lumea într-un mod pozitiv.

Intrarea la eveniment se face pe bază unor bonuri de donație. Donațiile vor fi direcționate către Fundația Bethany pentru a sprijini un grup de copii cu deficiențe motorii și neuro-motorii, care au nevoie de sedințe de terapie recuperatorie. Noi putem să-i ajutăm pe acești copii să meargă ferm spre visele lor, să facem un pas înainte împreună.

Ultimele zile, ultimele bilete pentru călătorie.

Alătură-te la această călătorie, rezervă- ți locul la numărul de telefon 0749 455 623/ 0741 634 256 sau pe facebook. 

Poems and thoughts about being lost (2016)

Continue reading “Poems and thoughts about being lost (2016)”

Mariana in Wonderstudio

“Once upon a time, when I was 5, I dreamed to be a photo model…”

Miercuri seara.

Am deschis ușa la taxi, m-am urcat rapid (de parcă mă urmărea vre-un maniac) și i-am spus taxistului: „Râpa Galbena 10”. Am ajuns, am coborât și m-am uitat prin părți, așa, cum arăta clădirea? În câteva minute am găsit studioul lui Paul (#NoiLAmGasitPePaul). Am intrat pe ușă, m-am salutat cu colegii de la Kooperativa, după care am luat loc. Paul mi-a întins un catalog pentru inspirație iar eu l-am răsfoit cu atenție până a venit rândul meu la make-up. Adelina a aplicat pe pleoapele mele o combinație foarte faină de purple, silver and gold. Cât de plăcut este să stai în timp ce cineva se ocupă de fața ta, mișcările jucăușe dar precise ale pensulei, grija… aș sta așa toată ziua- „feeling spoiled”.

Iată că a venit și rândul meu să pozez. Ok… „Ce ar trebui să fac?”

Magicienii: Paul Padurariu și Adelina Bohan
Magicienii: Paul Padurariu și Adelina Bohan

În  acel moment mi-am dat seama că pe lângă statutul de Selfie Queen aș putea ușor să primesc statutul de Photo Bar (în sensul de bârnă). În câteva minute toată fantezia mea cu privire la pozițiile pentru pozare s-a terminat așa că dădeam din umeri și  încercam să-mi amintesc ce poze faine am văzut prin reviste. Sincer, când s-a lansat propunerea de photo shooting am zis DA în aceeași secundă. Bloggerii din Kooperativa Iași își schimbă poza de profil. O idee faină pentru a ne uni și a străluci împreună. Desigur că- DA. Nu am mai fost la o ședință foto profesională așa că nu prea aveam idee cum are loc procesul, știam că trebuie să arăți bine și să zâmbești, restul vine de la sine, nu?

„Mai la dreapta… mai la stânga… zâmbește… nu zâmbi… uita-te sus… într-o parte… jos…”. Mă simțeam ca un model veritabil la prima ședință foto profesională. Paul a făcut minuni cu ajutorul jocului de lumini pentru a scoate în evidență tot ce am bun ;;) Înainte de a pleca de la studio am văzut pozele mele pe „marele ecran”. Wau! Beautiful, glamorous, unique… that’s me? Da, sunt eu+ munca Adelinei și a lui Paul. Thank you guys! I’m in love with these photos <3 Dar pentru ce trebuie cuvinte când o poză spune cât o mie de cuvinte?

P.S. Read captions of photos, it’s a poem.

ppp-8
I smile when I’m thinking   Of dreams that we shared,
ppp-9
We promised each other
ppp-10
That it’ll never end.
ppp-11
Now, is it over?
ppp-15
You’ll have to decide-
ppp-19
I can be your nightmare
ppp-20
Or all you desire…

Coffee lovers (bloggers) at FIKA

Coffee lovers (bloggers) at FIKA

Toamna zilele sunt mai reci iar cafeaua și mai dezirabilă. O ceașcă de licoare aromată care mă trezește la viață în fiecare dimineață, o promisiune fierbinte că totul va fi bine. Așa încep zilele la mine. Și zilele bune încep cu o cafea pe măsură. Coffee addicts (de-alde-mine) se încarcă cu combustibil acasă, la serviciu, în cafenele. Problema e că nu tot combustibilul este de aceeași calitate. Întotdeauna suntem în căutarea unei poțiuni mai bune, mai aromate, care să ne dea forțe magice.

Recent, joia trecută mai bine spus, s-a strâns Koopertiva 2.0 la bloggereală în cafeneaua FIKA . Pentru început câteva lucruri despre gazdele noastre. Deci, FIKA este o cafenea cu specific suedez deschisă recent în Piața Unirii. Aici găsiți un interior plăcut, o atmosferă caldă și aroma irezistibilă a cafelei proaspăt preparate.

Bloggereală& cafea: Ne-am așezat la masă (o masă rotundă formată din mai multe mese pătrate) și ne-am pregătit să ascultăm povești despre cafea. Andrei și Roxana, FIKA people, ne-au povestit despre concept. La FIKA puteți servi cafea de origine: din Etiopia și Kenya(la momentul actual), preparată în așa mod încât să-i păstreze întreaga savoare, ceai cu infuzie, bere artizanală, sucuri stoarse la rece, sandwich-uri și dulciuri suedeze. Pe partea de cafea aveți următoarele opțiuni: expresso, double expresso, latte, cappuccino, black, long black și flat white. By the way, barista Andrei a spus că un expresso îți dă un boost de energie pentru două ore așă că am decis să mă reîncarc la maxim. Am comandat un flat white: două shot-uri de expresso și un pic de lapte. Sincer, de la început nu aveam așteptări extraordinare. Ce- ar putea să mă impresioneze la o cafea? Acest gând s-a șters de cum am sorbit prima gură de cafea: gustul bogat, ușor amărui, aroma îmbietoare… plăcere curată, fără de zahăr. Ce-i mai trebuie unui om pentru fericire?

Paul Pădurăriu
Foto: Paul Pădurăriu

Așadar, în timp ce savuram cafeaua a apărut o nouă surpriză pentru papilele gustative- platouri cu prăjituri suedeze. Sincerely, I fell in love with their banana bread <3 . Mai spre final mi-am luat și un mix de sucuri: foarte sănătos și mega delicios.

La primul blog meeting din această toamnă au fost prezenți: Andreea IgnatVictor Cojocaru, Simona Patras, Constantin Ciobanu, Florina Gabriela Pascariu, Marian Matei, Anda Elena Pintilie, Ioana Stoian, Constantin Ciortan, Alexandra Bohan, Adelina Bohan, Alexandra Ignat, Diana Elena Lupu, Alexandru Taradaciuc, Ionuț Teoderașcu, Gabriela Elena Mereuță, Durbaca Ionut Lucian, Paul Padurariu, Andreea Cretu, Bogdan Mihai Alupoaie. Cafea, bloggeri, zâmbete și noi idei. A fost o seară reușită din toate punctele de vedere. Kooperativa 2.0 se pune pe treabă, noi proiecte la orizont, fiți pe fază!

Promise to myself: Cu siguranță, o să mă întorc la FIKA pentru a încerca și alte feluri de cafea întrucât o parte din sufletul meu (acea parte neagră, dependentă de poțiunea magică) a rămas acolo.
Bonus: Cum să depistezi un blogger într-o cafenea? E legat de telefon, într-o măsură și mai mare decât restul pământenilor. :))

Foto: Paul Pădurăriu
Foto: Paul Pădurăriu

P.S. : Enjoy- love, peace and coffee! A full cup 😉

img_20160929_194921

 

Theme: Overlay by Kaira