fbpx

Category: Blog

La mulţi ani, Femeie

La mulţi ani, Femeie

mujer-transparente
Femeia… poveste eternă, eternă enigmă… În numele Ei s-au scris poeme, s-au cântat balade, s-au pictat pânze, s-au ridicat palate. Pentru Ea s-au declanşat războaie şi cu numele Ei pe buze eroii îşi dădeau suflarea pe câmpul de luptă. Ea este începutul, izvor dătător de viaţă.
Ea poate să- ţi fie mamă, soră, iubită, amică, colegă sau o simplă trecătoare pe care ai văzut-o o singură dată şi nici nu i-ai memorat chipul. Ea zâmbeşte, plânge, dansează, aleargă, ascultă, într- o perpetuă schimbare, niciodată la fel. Unicul lucru care rămâne neschimbat este dragostea. O femeie ştie să iubească, ştie să dăruiască dragoste şi să primească.
Fericiţi sunt cei ce se bucură de dragostea unei femei. Ea- Femeia este primul miracol al lumii, înainte de piramide, grădini şi sculpturi. Perfectă în imperfecţiunea ei, schimbătoare dar statornică în dragoste, cu picioarele pe pământ şi cu ochii spre stele, Femeia…
Astăzi este ziua Femeii şi unicul lucru pe care aş vrea să-l urez tuturor femeilor este să fiţi preţuite. Din preţuire se nasc visele, dragostea, fericirea. La mulţi ani!

Filme Fantasy 2013

Filme Fantasy 2013

Imagine

Anul 2013 ne aduce pe arena cinematografică o felie mare de filme fantasy în cele mai bune tradiţii ale lui Twilight, Secret Circle şi Resident Evil. Pe data  data de 15 februarie a avut loc premiera filmului „ Beautiful Creatures”-  un „Twilight în inversiune” într-o lume a magicienilor. De  curând, pe 29 martie, în România va avea loc premiera filmului „The Host” un film adaptat după romanul cu acelaşi nume al scriitoarei Stephenie Meyer. Un film despre dragoste, curaj şi rezistenţă pe fundalul invaziei lumii noastre de către extratereştri. Un alt film care mi-a atras atenţia- „The Imortal Instruments- City of Bones”- încă un film despre “aleşii” care pot vedea altă dimensiune şi au misiunea de a salva simplii muritori în lupta cu demonii, un film care, totuşi, se distinge din mulţime.

De altfel ultimul timp a devenit foarte populară ecranizarea poveştilor aşa că dacă anul trecut am avut o invazie a Albelor ca Zăpada, anul acesta  avem parte de următoarele ecranizări: „Hansel and Gretel:Witch Hunters” , „John the Giant Slayer”, „Oz:The Great and Powerful”.

Pe lângă a doua parte a trilogiei  „ The Hobbit” regizorii ne aduc pe marele ecrane încă o lume fantastică cu elfi, orci şi luptă pentru întoarcerea regelui- „ Saga: The Shadow Cabal”.

În acest an apar continuările unor firme care deja şi-au făcut un nume „Iron Man 3”, „The Wolverine”, „Star Trek into Darkness”, „The Hunger Games”. Am citit cărţile Suzannei Collins pe baza cărora sau făcut ecranizările pentru „The Hunger Games” şi ma surprins finalul precum şi dimensiunea metaforică a cărţilor, ecranizările urmează firul epic al cărţilor fără modificări majore.

Un interes aparte este acordat temei zombie care revine pe marele ecrane cu următoarele titluri de filme: „World War Z” , “Zombie Hunter”- un film dinamic despre un om care a găsit un nou motiv pentru a trăi- lupta cu zombie, spre diferenţă de acest film –„Warm Bodies” ne propune o abordare romantică a temei, astfel un infectat îşi recapătă dimensiunea umană prin intermediul dragostei.

Pentru amatorii de filme despre eroi cu misiunea de a salva planeta ,regizorul trilogiei despre „Batman:The Dark Knight” le propune un nou titlu-„Man of Steel”, eroul principal provine de pe altă planetă însă nu ştie despre provinienţa sa, a crescut pe planeta noastră însă ajunge la un moment în care trebuie să facă o decizie, decizie de care depinde întreaga soartă a rasei umane.

„Carrie”, „Mama”, “Evil Dead” sunt titluri de filme cu accente de horror, pentru amatori.

Deci, anul acesta avem parte de o cantitate mare de filme  fantasy, să sperăm că şi de cea mai înaltă calitate. Urmează să aflăm.

Momento

Momento

              Imagine Sunt clipa ce-o trăiesc şi aerul ce-l respir. Sunt acum şi aici. Încerc să îmi explic momentul în care am  ajuns.  Momentul în care se “maturizează” visele, momentul oportunităţilor, al alegerilor şi al responsabilităţii  pentru deciziile luate. Acum este momentul în care facem suma tuturor cunoştinţelor acumulate şi încercăm să ne plănuim viitorul. Momentul în care ne alegem priorităţile- familie, carieră, descoperirea Universului, distracţii. Cântărim toate clipele trăite, ne stabilim un clasament al priorităţilor şi în concordanţă cu abilităţile deţinute stabilim o strategie- un plan de luptă cu „balaurii” vieţii. Ne fixăm ţinte mici cu speranţa de a ne apropia de lucruri mari. Acum pentru mulţi dintre noi e momentul în care scriem primul CV, facem primele încercări de a ieşi în evidenţă. Acum este momentul în care dreapta “dorinţelor” se intersectează cu cea a “posibilităţilor”- este nevoie doar de mult curaj şi implicare . Este timpul oportun pentru implicare- aderare la diferite organizaţii, participare la diverse proiecte, urmarea unor cursuri suplimentare, învăţarea pentru un certificat de competenţe lingvistice sau depunerea actelor pentru permisul de conducere.  Fiecare din noi are în mâini propriul volan, o viaţă… iar în cale sunt atâtea drumuri, atâtea oportunităţi. Urmează una din cele mai grele decizii din viaţă- să decidem ce va urma.

O viaţă

O viaţă

Un orizont albastru de-amintiri

De clipe ce se duc, de clipe ce vin. ap

Alerg de parc-aş fi la carusel,

O viaţă- un caleidoscop de clipe.

 

O nouă zi, o zi de ieri

Se- mbină- n armonie.

Sunt tot ce am trăit,

Sunt azi şi clipe ce-o să fie.

 

Ca şi albastru de voroneţ

Nu se repetă, nici se transcrie

O viaţă am şi o trăiesc

Colecţionez vise şi clipe.

Înger pierdut…

Înger pierdut…

Din cer căzutau aripi 

Şi nimb căzuta-n mlaştini,

 Acum tristă copilă

 Spală pământu-n lacrimi…

 

 

Figura pală,mică…

 Aproape transparentă

După-ntunecate gene

 S-ascunde infinitul…

 

 

Ea caută-n disperare

Să se urce în astre,

Să nu mai simtă frigul

 Acestei lumi albastre.

 

 Să fie iar lumină

Din roşii răsărituri

 Să nu mai calce bezna

Speranţelor pierdute…

Reflecție… marea

Reflecție… marea

               Câmpii de tumulturi albastre se întind în faţa mea…În apă stravezuie se-neacă raze aurii , pe ceru-azuriu se aud strigăte de pescăruş iar eu mă zbat odată cu fiecare val de ţărm… mă pierd în fiecare ciocnire, mă retrag ca spuma spălând nisipul fierbinte, şi mă izbesc din nou de mal … Flori de “nu mă uită” îmi acoperă gleznele…Trec clipe, ore…

               Cuprind în priviri marea dezlănţuită şi simt pe obraji primele picături de ploaie. Ridic faţa şi mă las în mâinile stihiei… Eu singură mă transform în furtună. Vântul îmi aruncă pletele ude în faţă, mă ameninţă şoptindu- mi cuvinte indigo… El nu mă poate rupe. Eu aparţin stihiilor… să mă rupă poate doar un om… Valuri mă cuprind încercând să mă prindă- n tainică- adâncime iar eu rămân nemişcată până nu se stinge vântul iar valurile- mi mângâie tălpile goale… să mă rupă poate doar un om…

Gânduri…

Gânduri…

   Încă o lacrimă …departe…aproape… undeva în alte locuri alte lacrimi evadează  pe obrajii altor oameni, de alte naţionalităţi, alte religii ,alte poziţii politice , oameni pe care îi unesc râuri de lacrimi. Lacrimi pierdute pentru o dragoste surpată, pentru viaţa care şi-a pierdut tot sensul odată cu moartea unei persone dragi, lacrimi de fericire, disperare… şiroae de lacrimi şi un infinit de  cauze… Şi de câte ori nu ne permitem să scăpăm o lacrimă în timp ce sufletul nostru stî străpuns pe pământul rece şi sângerează  tăcut iar noi privim eternul celest, ne strângem fărâmiturile inimii de pe pământ, îndreptăm umerii şi mergem mai departe…Dacă fiecare lacrimă al sufletului s-ar prelinge pe obraz atunci nu ar mai fi existat uscat pe aceasta planetă a suferinţei…

      Departe… ce ar însemna de fapt acest cuvânt?… Departe… kilometri distanţă ce stau între noi şi persoanele  dragi…arbori, acoperişuri ,râuri ,drumuri , câmpii,munţi care stau în drumul nostru spre locul aspirat cu atâta intensitate de coardele sufletului nostru … un loc de refugiu ,un loc al fericirii unde timpul înlemneşte …

    Departe … câte persoane   mă văd zilnic însă nu au idee cine sunt eu … departe… aproape … tărâm al visurilor numit realitate … tot ce noi iubim,familia noastră ,prietenii, toate ideile, toate valorile noastre … toate sunt părţi  componente ce ne formează întreaga noastră existenţă …

   Visuri ce  decurg din realitate fiind alimentate de dorinţele ascunse ale făpturii omeneşti…visuri ce  ne ocupă întreaga existenţă … şi cum să supravieţuieşti fără vise în calvarul pe care noi îl creăm cu atâta insistenţă  atât nouă înşine cât şi celor din jur ?…  Numai în vis există fericirea perfectă, necondiţionată  iar noi ne descătuşim de postura unor realişti pragmatici şi ne scăldăm în lumina dulce a soarelui… clipe de refugiu din realitatea dură pe care ne-o dictează viaţa… vis şi realitate intercalate în dansul existenţei… şi numai de noi depinde tempoul acestui dans… 

Theme: Overlay by Kaira