Din cer căzutau aripi 

Şi nimb căzuta-n mlaştini,

 Acum tristă copilă

 Spală pământu-n lacrimi…

 

 

Figura pală,mică…

 Aproape transparentă

După-ntunecate gene

 S-ascunde infinitul…

 

 

Ea caută-n disperare

Să se urce în astre,

Să nu mai simtă frigul

 Acestei lumi albastre.

 

 Să fie iar lumină

Din roşii răsărituri

 Să nu mai calce bezna

Speranţelor pierdute…