0040784408400
Iași, România
10 ani mai târziu

10 ani mai târziu

Posted on by Mariana Doroşenco

Acest articol urma să fie scris în iulie – la 10 ani după finalizarea liceului. Totuși, am amânat/ analizat/ ezitat să-l public o lungă perioadă de timp și într-un final l-am scris& publicat timp de câteva ore.
Pentru majoritatea tinerilor liceul este cea mai frumoasă perioadă din viață- căutarea rostului în viață, fluturi în stomac, primele petreceri la care nu știi ce, cum și cât să consumi… Pentru majoritatea. Dar există un 20% dintre adolescenți care așteaptă cu nerăbdare când liceul se va termina și ei vor deveni liberi. Vă așteptați la fluturi și vise roz? Nu. Acest articol este despre omizi pe care unii credeau că pot să le strivească.
Ani de liceu cu emoții… anxietate, neputință, resemnare.
Sunt o norocoasă.
La cămin am ajuns victima bullying-ului seminariștilor – omuleții ăia care teoretic se pregătesc să îl slujească pe Doamne- Doamne și să fie un exemplu în societate. De ce? Fiindcă în clasa a 9-a din amabilitate m-am plimbat cu unul dintre ei în jurul căminului, am discutat și l-am refuzat politicos. Rezultat? Până la sfârșitul liceului la cantină seminariștii aruncau în mine cu buline de pâine și mă numeau/ strigau în diferite feluri de fiecare dată când mă vedeau. Adesea preferam să nu mănânc deloc decât să trec pe la cantină o dată în plus…
La liceu am ajuns în tabăra victimelor bullying-ului fiindcă (alegeți varianta corectă):
a) Nu dădeam de copiat
b) Am zis ceva/m-am comportat greșit
c) Am zis ceva/implicat în apărarea victimelor existente
d) Nu aveam background-ul portivit
e) E doar un “joc”. Nu e amuzant?
f) Sincer- nici eu nu știu 100%
În ce consta bullying-ul la noi în clasă? Schimbarea băncilor; schimbarea/ ascunderea/ mutarea(eventual pe coridor) a scaunelor; luarea& ascunderea/ mutarea lucrurilor personale- genți, cărți, caiete, pixuri; aruncarea cu obiecte prin clasă; luatul la mișto…

Și eu am fost complice. La propriul meu bullying. Fiindcă:

  1. Dacă zic profesorilor, directoarei, administrației poate fac mai rău… Ei nu sunt în clasă, cămin, cantină tot timpul. Dacă va fi mai rău…
  2. Trebuie doar să rabd. Va trece. E doar o sentință care trebuie executată.
  3. Vreau și eu să fiu “cool ” . Să fac parte din gașcă.

Și mă durea. Tinerii& acțiunile pe care le făceau? Nu. Acceptasem ideea că unii oameni sunt defecți. Restul. Ceilalți care tăceau din nepăsare/ frica de a nu fi următorii.
Dacă aș da timpul înapoi… să strig, să dau cu pumnul în masă, să vorbesc despre asta. Dar Mariana la 16 ani era naivă, lipsită de încredere în propriile forțe, voia să facă parte din gașcă. Plus, acum 10 ani, găseai asemenea povești la fiecare a 5-a persoană. Povești pe care le deapănă la distanță de 10 ani, la un pahar de roșu demisec, în prezența unor oameni apropiați.
Pentru cineva, anii de liceu sunt cea mai frumoasă perioadă din viață. Pentru altcineva, anii de liceu sunt o traumă. După 10 ani, mulți dintre noi și-au întemeiat familii, au copii. Acest articol nu este pentru mine. Este pentru voi. Educați-vă copiii ca să nu ajungă protagoniștii unor scenarii de bullying: victime/ agresori/ spectatori indiferenți. Să știe să-i respecte pe ceilalți, să aibă încredere în ei înșiși, să nu fie nepăsători și să se joace “frumos”.

XOXO
Mariana, 30 de ani

Confesiuni. 28

Confesiuni. 28

Posted on by Mariana Doroşenco




Astăzi, vineri, 13, împlinesc vârsta de 28 de ani. E mult sau puțin? Nu știu, dar știu e suficient că să înțeleg în retrospectivă anumite lucruri despre mine și despre lume. Având în vedere că azi e ziua mea – voi spune câteva lucruri neașteptate despre mine.

1. M-am născut pe 13, vineri, noaptea, ploua.

2. Prima dată m-am îndrăgostit la 5 ani.

3. La 6 ani m-am tuns cheală.

4. În clasa a 4-a am obținut locul întâi la un concurs național de poezie în Republica Moldova.

5. Mi-am descoperit talentul pentru pictură în clasa a 5-a. Până atunci desenam cai verzi pe pereți la propriu.

6. În timpul școlii am vrut să fiu cântăreață. Îmi făcusem și trupă + am înregistrat (la magnetofon) o casetă. Și acum mai scriu cântece câteodată. Să nu vă mirați când o să public vreo piesă :))

7. Ador să citesc. Citesc cărți la fel cum unii mănâncă semințe (precizez că nu le arunc după ci le păstrez).

8. Întotdeauna mi-au plăcut fizica și chimia.

9. Am fost victima bullyingului în generală și la liceu (sunt multe de spus și vor fi spuse într-un articol).

10. Dacă nu alegeam marketingul este posibil să mă fi îndreptat spre medicină.

11. Sunt fană a culturii coreene. Învăț limba coreeană (Dacă aveți nevoie de recomandări pentru filme și muzică coreeană – știți cui să vă adresați).

12. Îmi plac integramele. Rezolv săptămânal integrame în ro/eng/ru.

13. Desertul meu preferat este mousse-ul de ciocolată.

14. Îmi place să călătoresc.

15. Până ce nu îmi beau cafeaua creierul meu funcționează în proporție de doar 20%.

16. Am vreo 8 luni de când joc tenis de câmp în mod serios (lecții, parteneri). În primăvară vreau să mă înscriu la primul meu turneu.

17. Prefer vinul roșu demidulce.

18. Nu am încă carnet de condus. Am picat cu brio examenul de condus.

19. Am o mulțime de perechi de încălțăminte (prietenii știu de ce).

20. Sunt dependentă de muzică. Ascult muzică non stop. Toate genurile.

21. Îmi place să fac yoga.

22. Am făcut karate timp de un an în timpul liceului.

23. Îmi place albastrul. Am toate lucrurile posibile și imposibile de culoarea albastră.

24. Visez să am un husky. Adică o să îmi iau unul peste vreo 2 ani.

25. Prima mea adresă de e-mail suna extraordinar de profi: maryann_chocolate…

26. Am 2 luni de când lucrez la o carte fantasy. Stay tuned.

27. Îmi plac surprizele.

28. Când se termină pandemia vreau să merg pe o insulă pentru o săptămână.



10 lucruri pe care le iubesc la tine

10 lucruri pe care le iubesc la tine

Posted on by Mariana Doroşenco

Continuăm cu “love and hate”, ca să pun punctul pe “i”. Planificam să scriu și să postez articolul acesta acum ceva vreme însă pandemia a oprit fluxul de inspirație. 🙂
Deci, rămăsesem restantă cu “10 declarații/ motive/ lucruri pe care le iubesc la Social Media”.
Să începem.


1. Te “reconectezi” cu vechile cunoștințe

Recent am primit o cerere de prietenie de la cea mai bună prietenă din copilărie cu care nu am mai vorbit vreo 6 ani; am luat legătura cu o vară îndepărtată cu care ne-am văzut o singură dată în copilărie; ș.a.. E simplu. Pui la căutare numele și familia și există probabilitatea să găsești persoana respectivă/ te uiți la sugestii și s-ar putea să ai o surpriză(sau mai multe). Chiar dacă drumurile vieții ne despart, noi putem să ne regăsim și să reluăm legătura.


2. Ai chef de o ieșire?

Vrei să mergi la teatru sau concert? Intri la evenimente și vezi instant ce evenimente au loc în zona ta. Rămâne doar să alegi. 😉

3. Brand yourself

Pe lângă entertainment, canalele de socializare sunt niște intrumente eficiente pentru a crea și consolida brand-ul personal. Eu sunt Mariana, marketing person: fac magie în photoshop, leg cuvinte nemaipomenite; pictez și scriu. Acesta este modul în care vreau să fiu văzută, deci, asta și postez: imagini de pe la evenimente din domeniu, design-uri, articole, opere de artă.


4. Vinde

Nu vorbim de suflet :))) nici de trup. Doar despre produse, servicii și evenimente. Ești student, liber profesionist sau angajat la o corporație? În rețelele de socializare poți să îți promovezi cu ușurință serviciile, produsele, evenimentele tale/ ale prietenilor tăi/ ale companiei. Nu trebuie musai să fii expert în marketing pentru a promova ceva în Social Media. E la îndemâna oricui.


5. Magia grupurilor

Măcar în online putem să ne adunăm mai mult de 3. 😉 Îți place să pictezi? Sau îți plac insectele? Indiferent de preocupările și hobby-urile tale, o să găsești cu o probabilitate de 95% un grup de interes pentru tine(păstrăm procentul din statistică).

6. Libertatea opiniei

Simți nevoia de a-ți exprima opinia? Ești liber să o faci. Politică, educație, cancan? Poți discuta pe marginea la orice subiect. Punctul acesta este cel mai dual. :))) În majoritatea cazurilor persoanele care chiar au ce să spună zic “pas” iar alții din auzite comentează. Odată cu libertatea vine și responsabilitatea pentru cuvintele spuse (sau ar trebui).


7. Ce îmi recomandați?

Cauți recomandări pentru o sală de evenimente sau pentru o marcă de biciclete? În Social Media scrie și ți se va răspunde. Scrii pe peretele tău dacă prietenii tăi sunt în măsură să îți răspundă, sau pe grupuri. Există și o corelație cu tipul de grupuri. O să ceri recomandare de sală de nunți pe grupul de Mirese, nu pe grupul de Murături.


8. 5 steluțe vă rog

Vrei să mergi la un restaurant nou și ești curios ce experiențe au avut alții în această locație? Intri pe pagina lor și citești. De asemenea, și tu poți aprecia paginile afacerilor în cazul în care te-au impresionat plăcut/ sau mai puțin plăcut.

9. Like & Follow

Vrei să fii la curent cu toate noutățile clubului preferat de fotbal? Să știi când apare colecția nouă la magazinul de încălțăminte? În Social Media nu vorbesc doar oamenii simpli, ci și persoanele publice și companiile. Apreciază-le pagina și fii la curent cu toate noutățile.


10. Doza de buna dispoziție

Câteodată cu toții avem nevoie de o doză de panda, pisici, mașini de curse, sau ce ne mai încălzește inimioara. Să nu luăm totul în serios ca să nu ne apară riduri înainte de vreme. :))

10 lucruri pe care le urăsc la tine

10 lucruri pe care le urăsc la tine

Posted on by Mariana Doroşenco

În ultima perioadă am o relație complicată cu facebook-ul, un fel de “love – hate relationship”. Sunt momente în care aș scrie dar nu aș posta. În așa mod rămân doar cu schițe care în timp își pierd valoarea. Stăteam și reflectam zilele trecute asupra acestui subiect și am identificat 10 chestii care mă fac adesea să nu postez (nici măcar pe pagina personală) sau chiar să nu deschid aplicația.
Deci, să începem:


1. Prea mulți experți

No, bre, nu se poate – atâția experți pe metru pătrat, crescuți ca ciupercile după ploaie după ce au dat “scroll” la 2 pagini sau au citit 3 articole pe un site de “specialități”. Și, nah, nu țin pentru ei, vor morțiș să-i lumineze și pe alții. Cu siguranță ați întâlnit și voi “experți” în toate domeniile: marketing, beauty, construcții, mediu, educație, sănătate, etc.. Oameni care au devenit experți peste noapte și-și dau cu părerea la dreapta și stânga, indiferent dacă cineva le cere aceasta sau nu.


2. Prea multă jale

La toată lumea nu-i convine ceva. Și prima soluție este facebook-ul. A devenit o panacee: dacă postezi pe internet oare îți va face Fb mâncare? Îți va duce mașina la service? Sau îți va găsi alt job? Și… de politică nici nu încep. Anumite lucruri se rezolvă doar dacă ridici fundul de pe canapea și acționezi în viața reală. Câtă jale, câte probleme… de ce nimeni nu căută soluții?!


3. Prea mult “hate “

Nu știu de unde până unde dar nimic nu e bun pe lumea asta. Întotdeauna cineva o să comenteze. Ai făcut un concurs: de ce așa dar nu e pe dos; ai scris un articol: de ce la final ai scris X dar nu Y; ai planificat un eveniment: de ce nu ai chemat pe nu știu cine/ nu ai organizat altceva? Pentru cei cărora mereu ceva nu le convine- încercați să vedeți laturile pozitive, treceți peste sau ignorați complet: pentru sănătatea mentală și liniștea interioară a voastră și a celor din jur.


4. Vorbește lumea

Nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru vorbele, recenziile, comentariile pe care le dă că na… are dreptul la liberă exprimare, nu? Sincer, câteodată aș da report cu nemiluita la câte tâmpenii, frustrări și vorbe răutăcioase văd scrise.


5. Sindromul “up”

Și aici nu mă refer la up-urile de la postările cu cățeluși pierduți. Nu, mă refer la persoanele care sar să-și dea cu părerea, jignesc, își arată superioritatea, imediat ce apare un subiect/postare de actualitate însă fără a ști datele problemei. Cuvintele sunt păsări, odată spuse nu se mai întorc. Nici în viața reală, nici pe facebook.


6. “Seekers of truth”

Câtă lume caută dreptatea pe facebook. Pe bune?! În instanță, la ANPC, la ITM nu ar fi mai indicat? Să mergi cu dovezi, să îți susții cauza, să oferi și celeilalte părți posibilitatea de a-și exprima opinia? Sau pe cineva îl încălzește numărul de like-uri și vrea să-și facă fan club?


7. “Seekers of attention”

Mă obosesc psihic oamenii care postează dracu știe ce chestii gen “Opriți abuzul”, “Păduri împădurite”, “Vai de țara mea”, cu o imagine sugestivă doar așa, ca să fie în trend. Chiar nu au idei, subiecte de interes, nu au opinie proprie? Și, ca să fie treaba bună mai și postează pe 20 de grupuri. Pe bune?!


8. Manipularea masei

Soc(ca la socată) și groază! Câte știri false se distribuie în grupurile de facebook atâta iarbă și frunze sunt vara în pădure. Și lumea vorbește, comentează, fără a analiza, cerceta, câtuși de puțin subiectul.


9. Scrie într-un comentariu DA

Acum e momentul, primii 20, lucrezi de acasă, câștigi cât pentru o casă. Tot felul de indivizi/individe care vor să-ți vândă cheia succesului, sau un loc de onoare la baza unui MLM. Eu tot înțeleg dar e prea mult și multe. Just in case careva dintre aceste persoane citește articolul: Nu vreți să vă faceți un grup separat și să vă întreceți între voi la originalitate? Să nu mai spam-uiți timeline-ul meu.


10. Ah, timpul meu…

În copilărie când mama mergea la o vecină îmi spunea: “Merg pe 5 minute dar la fiecare 10 minute să amesteci borșul”. Pe facebook e la fel. Intri să dai un mesaj/cauți o informație și te trezești peste 10 minute că te uiți la videoclipuri cu pisici.

Acestea sunt 10 motive pentru care nu-mi mai este atât de drag facebook-ul. Dar, ca să nu rămânem cu gust de “hate” pe buze, în câteva zile urmează povestea cu “love”, cealaltă parte a monedei. Fiindcă ca să urăști trebuie în primul rând să iubești. Love it or/and hate it. La voi care e procentajul?

PENTRU EA

Posted on by Mariana Doroşenco




Sâmbătă este ziua ei.

Și eu încă nu i-am luat nimic.

E greu să alegi cadouri pentru ea.  De ce? Câteva lucruri despre ea… Ea zâmbește chiar dacă nu are un motiv anume, crede în oameni chiar și atunci când ei nu mai cred în sine însăși, preferă să fie corectă indiferent de modul în care ceilalți se comportă, se implică 100% în toate lucrurile pe care le face. Ei îi place să cunoască: informații, oameni, locuri noi. Îi place să călătorească, să citească fantasy, să picteze peisaje și să scrie. Culorile preferate pentru haine: albastru și roșu, pentru accesorii și încălțăminte:, maro și negru. Arome preferate: fructate și orientale.

Cadouri…  Ce i-am dat oare anul trecut… Ah, da- o pijama sexy coral și o cremă de corp Victoria’s Secret cu miros de mango. Și-n alți ani: cărți de dezvoltare personală, fantasy și aventuri, bijuterii- și acum poartă cerceii de argint cu picături dăruiți de mine la începutul facultății, cosmetică, parfumuri, haine… De fiecare dată când se întâmplă ceva pozitiv în viața ei eu îi cumpăr câte un cadou. Îmi place să o văd zâmbind, țopăind entuziasmată, deschizând ambalajele. Iar atunci când e tristă- îi cumpăr dulciuri și îi fac playlist-uri cu muzică Indie.
Ce să îi iau de data aceasta… Anul acesta a fost greu, cu multe întorsături de situație, stres, decizii importante. Mi-a spus că este extenuată și de abia așteaptă să plece pentru o săptămână la Atena. Știu! O să îi iau un rucsac de piele Explorer– un partener de încredere pentru călătorii și experiențe noi. Din piele naturală, cu un design plăcut, cu multe buzunare în care să strângă amintiri frumoase. Vreau să o văd fericită.

EA sunt EU. Și tu ești ca mine. Iubește-te pe tine însăți, fă-ți cadouri (cu ocazie și fără). Zâmbește, călătorește, pune-te pe primul loc, cumpără-ți lucruri deosebite și crează amintiri calde.




Să susținem educația prin sport

Posted on by Mariana Doroşenco




Pe data de 25 ianuarie 2019 ne întâlnim la Sala Sporturilor Vaslui, la evenimentul caritabil „Sportul susține educația” organizat de Luciana Damian, instructor licențiat de zumba fitness, în colaborare cu Scorpions MMA Vaslui.

O seară dedicată sportului: arte marțiale și zumba, organizată pentru a sprijini 26 de copii din familii defavorizate care frecventează centrul de zi al asociației „Mâna și Acoperământul Maicii Domnului”. Asociația le oferă acestor copii ajutor în: educare, reintegrare familială și socială, sprijin socio-emoțional și financiar. Un scop nobil, la care vă îndemn să ne alăturăm. Cu banii strânși din vânzarea biletelor și donații putem renova centrul de zi.

Centrul de zi la moentul actual

Copiii au nevoie de o sală de clasă dotată cu toate meterialele necesare, de un loc pentru joacă pentru cei micuți, de o baie modernă. Au nevoie de ajutorul nostru. Să mergem la eveniment în număr cât mai mare și să- i susținem cu donații.

Program eveniment:

Găsiți bielete în următoarele locații:

Restaurant Aroma ( Vaslui )
Jamais Café ( Vaslui )

Silver Mall Vaslui ( Royal Spa )
Kazan Vaslui ( Strada Călugăreni Nr.111 ) 
Kazan Bârlad ( Strada Ioan Popescu Nr.43 )
Kazan Iaşi ( Strada Metalurgiei Nr. 8 )

 

 

 

 

 


Dimineți de toamnă

Posted on by Mariana Doroşenco



Ora 6:00.

Sună alarma.

Mâna se întinde încet spre polița de lângă pat unde stă deșteptătorul- rece și neclintit. Degetele îl ating în încercarea de a opri zgomotul asurzitor însă alunecă iar deșteptătorul se prăbușește pe covor zbierând în continuu. „Nu…”. Îmi îngrop fața în pernă cu o vagă speranță că se va opri din propria inițiativă. După câteva minute, resemnându-mă, acceptându-mi soarta, întredeschid un ochi și mă rostogolesc spre marginea patului. Din inerție corpul își continue drumul. Câteva secunde în aer și cu zgomotul unei turme de elefanți cad jos. „Какого…?” „Unde naibii…” „Hell no…”. După o gimnastică consistentă a limbii timp de câteva minute am reușit să închid „sirena”. M-am ridicat „soldățel” și am pornit marșul spre bucătărie. Evident, nu m-am încadrat pe banda mea și am luat cu genunchiul colțul drept al peretelui. Sub acompaniamentul a altor câteva cuvințele condimentate am intrat în bucătărie. Am aprins lumina și m-am îndreptat șchiopătând spre cafetieră. Apă, cafea, butonul roșu. În timp ce se pregătea poțiunea magică am fost până la baie ca să-mi fac toaleta de dimineață. „Pip, pip”. Cafetiera m-a anunțat cu o voce dulce că cafeaua e gata. Mi-am turnat o ceașcă mare pe care am îndulcit-o cu două lingurițe de zahăr. Am sorbit de două ori din ceașcă și am aruncat o privire fugară spre ceas. Era cât pe ce să scap ceașca din mână. „Shit”. 6:40. La 7:20 trebuie să ies din casă. Am aterizat ceașca de cafea lângă oglindă și am aplicat machiajul minim necesar: rimelul, creionul pentru sprâncene, corectorul pentru cearcăne și un pic de fard pentru obraji. Tot ce este necesar pentru a crea imaginea unui om „proaspăt”, care nu vrea să doarmă cu capul pe tastatură și care nu depune eforturi supraomenești pentru a procesa informația și a-și păstra coerența. Părul prins în coc: nu din cauza eleganței ci din cauza rapidității. Două guri de cafea. Haine… Blugii negri și bluza elegantă albastră care nu necesită călcare. Așa: geanta, umbrela, geaca, pantofii… și-am deschis ușa pentru încă o zi monotonă de lucru plină de sarcini, responsabilități, dureri de cap și-o pauză de sandwich, urmată de drumul până acasă, o gustare rece, un duș fierbinte, 3/4 dintr-o comedie și un somn neliniștit, obținut cu greu după o oră de numărat taskurile pentru mâine, destinațiile populare pentru vacanța de Crăciun, farfuriile murdare din chiuvetă, creioanele de pe masă care trebuie ascuțite.

Zi după zi… sau… poate schimbăm scenariul?

Ora 6:00.

Sună alarma.

Mă întind și deschid ușor ochii. Cobor din pat și închid alarma. De dimineață există piese care merită să fie ascultate mult mai mult decât alarma. Dau drumul la muzică, un album indie, și mă îndrept spre bucătărie. Cafea, apă, butonul magic. Și merg spre baie fredonând ușor: „Yeah we always have a good time, Whether it’s hail rain or in sunshine”… Mă uit în oglindă și-mi zâmbesc. Urmează toaleta de dimineață, după care mă întorc în bucătărie și prepar cafeluța. Iau un comprimat de B12 ››ANKERMANN‹‹®Vital– doza mea zilnică de vitamina B12, sursă de energie și vitalitate, un luptător inedit cu extenuarea și oboseala cronică. Mă uit la ceas, sunt în grafic. Am timp pentru un croissant. Beau cafeluța și pap încet savurând fiecare bucățică din bunăciunea cu unt. Cu pași de dans mă îndrept spre oglindă. Astăzi vreau un machiaj cu auriu… și un ruj roșu, de ce nu, în ton cu dispoziția mea! Zis și făcut. Părul desprins ușor pe spate. Bluza roșie și pantalonii maro pe care i-am pregătit aseară și niște tocuri jucăușe. Mă duc la frigider și scot caserola cu măncare: șnițel cu legume sote și câteva fructe. Sunt gata de plecare. O nouă zi, noi oportunități! Trebuie să fiu pregătită și să mă bucur din plin de lucrurile faine care mă așteaptă. Când știi ce taskuri ai de făcut, când ai dispoziție și chef de viață- lucrurile merg ușor, taskurile se îndeplinesc cu zor. După serviciu mă întorc acasă, îmi pregătesc rapid și mănânc o salată cu avocado și somon. E ora 18.30. Am o oră pentru relaxare. Serile de luni și miercuri sunt rezervate pentru dansuri. La 20.00 începem cursul. Săptămâna aceasta facem în sfârșit tango. De când așteptam acest moment! Un ritm fierbinte și mișcări senzuale… De abia aștept să mergem cu iubitul meu pe ringul de de dans. Iar după dans vom veni acasă: un duș fierbinte și un somn dulce…

În timpul toamnei, când timpul de afară se strică, trebuie să aprinzi soarele tău interior. Să îi oferi organismului tău grijă și atenție sporită, toate elementele nutritive necesare pentru o funcționare optimă. Iar el te va răsplăti oferindu-ți o stare fizică și psihică bună. Aprinde-ți soarele interior! Nu lăsa vremea de afară și grijile cotidiene să-ți fure pofta de viață!



Festivalul Girafelor din Zona Moldovei

Posted on by Mariana Doroşenco



girafă sf [At: BUL. FIL. VII-VII, 283 / Pl: ~fe / E: fr girafe, it giraffa] 1 Gen de mamifere gânditoare cu un gât deosebit: cărora le este întotdeauna sete de băuturi bune, naturale, poftă de mâncăruri excepționale și care sunt dornice de distracții și aventuri. Pot fi întâlnite în toată lumea, în special în zona Moldovei. 2 Animal din genul girafelor (1). 3 Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă).

Se anunță adunarea generală a turmei de girafe în perioada 7-9 septembrie, în parcările cu barieră de la Ciric, la Festivalul Girafelor, primul eveniment de bere artizanală organizat la Iași.

Girafele vor avea de ales între cel puțin 30 de sortimente de bere ”craft” românească, produsă exclusiv pe cale naturală, fără ajutorul aditivilor chimici.

Festivalul va reuni și vendori de tip streetfood, care vor pregăti mâncare pe cinste (nu doar salate de rumegat).

Girafele active, dornice de a face, nu doar de a consuma, bere vor avea posibilitatea să participe la un atelier ”live”, dar și să deguste, în limita stocului disponibil, din licoarea magică a unor homebreweri cu experiență.

La Festivalul Girafelor vom petrece cu Trei Parale, Jean Gavril, Odyssey, Tangerine, The KryptoniteSparks, White Mahala, Alister Mars, UFe, Andrei Cerbu & The Crossroads, Dacika, Jurjak, Kosta.

Mai multe detalii găsiți pe www.girafele.ro . Biletele vor costa 20 lei/zi sau 50 lei/eveniment (3 zile), achiziționate înaintea evenimentului, de pe www.iabilet.ro și 30 le/zi, cumpărate la intrarea în festival.




Rigoletto- evadare la operă

Posted on by Mariana Doroşenco



Nu a fost ceva programat din timp ci o decizie de moment să merg la operă. Nu aș zice că sunt o adeptă împătimită a operei, mai degrabă a teatrului, însă câteodată, când vrei să evadezi din realitate, opera este cea mai bună soluție. Emoții intense, magie, fluturi în stomac și “pielea de găină”- te pierzi și te regăsești printre actele jucate pe scenă.

Deci, miercuri am fost la Rigoletto: operă în 3 acte de Giuseppe Verdi. O istorie despre blestem, dragoste, răzbunare și destin.

Era odată ca niciodată un bufon pe nume Rigoletto. Soarta l-a blestemat făcându-l gârbov și l-a binecuvântat: i-a dat șansa să cunoască dragostea. Avea o singură bucurie pe lumea aceasta: Gilda, fiica lui tânără și frumoasă. Din frica ca curtenii, ostili față de el, să nu să se răzbune pe fiica sa, o ținea ascunsă. Însă ei au aflat, s-au răzbunat, iar el cuprins de mânie a vrut să se revanșeze. Destin? Sau o serie banală de întâmplări nefaste. Fără happy end, dar cu patos și dramă.

Izbucnire, explozie, evadare, regăsire… Tu când ai fost ultima dată la operă?

#urmează




DE VORBĂ CU MINE

Posted on by Mariana Doroşenco



Din punctul A până în punctul B: n stații; X călători care vin, pleacă, adorm, se plimbă; și în medie o jumătate de oră în care ești în tranzit.
Jumătate de oră- o veșnicie în care poți să te gândești la lista de cumpărături, la cadoul pentru ziua de naștere a partenerului, să analizezi ultima ședință de la serviciu sau, pur și simplu, să stai de vorbă cu tine însuți. E timpul tău. Posibil să fie unicul interval de timp în care ești singur cu tine însuți. Toată ziua o dedici serviciului, familiei, prietenilor. Meriți jumătate de oră doar pentru tine: să- ți povestești ce s-a mai întâmplat, să sărbătorești ultimile reușite, să te consolezi și să- ți repari aripile după înfrângeri.
Ritmul de viață alert pe care ni-l impune societatea contemporană ne face să balansăm pe frânghie ca niște acrobați veritabili. Serviciu, familie, prieteni, hobby-uri, mașină, concediu… Trebuie să le reușim pe toate, trebuie să le împăcăm pe toate. În această goană avem jumătate de oră pentru a ne găsi punctul de sprijin din care putem răsturna lumea. Iar după, putem ieși din autobuz cu zâmbetul pe buze și să ne continuăm drumul.



Theme: Overlay by Kaira.