fbpx

Category: Reflecţii

Jurnalul unei “fidele”

Jurnalul unei “fidele”

Recent, în cadrul unei croaziere pe blogosfera românească am acostat pe blogul “Jurnalul unui infidel”. Cel căruia îi aparține blogul, de fapt, este autorul unei cărți cu același nume “Jurnalul unui infidel”- 40 de povești despre dragoste și trădare. M-a pus pe gânduri… Cine sunt eu? Cine/&Cum sunt eu atunci când sunt cu cineva?

blogDupă câteva cești de cafea în  compania agendelor mele, a albumelor cu poze și caietelor cu frânturi de idei și mâzgălituri- martorii trăirilor mele- a venit și răspunsul. În orice relație eu rămân EU- și sunt fidelă, al naibii de fidelă- fidelă propriilor vise, principii, idealuri. Sunt atât de fidelă încât fidelitatea mea este adesea confundată cu egoismul și indiferența. Până la vârsta de 22 de ani m-am văzut cu mai mulți bărbați dar puțini dintre ei au reușit să-și pună amprenta în viața mea și nici unul nu a reușit să câștige dragostea mea necondiționată și un loc în planurile mele pentru viitor. Sunt “complicată”? Sau dragostea e? Probabil ambele…

Îmi aduc aminte ca și cum s-ar fi întâmplat ieri- un moment întipărit în memoria mea cu 2 ani în urmă. Era o zi însorită de vineri. Era a doua mea întâlnire cu mister X- un Adonis cu ochi albaștri și buzele pline. Ne cunoșteam de mai mult timp însă ca prieteni, nu iubiți. Nu pot spune că ne înțelegeam din priviri sau că discutam cu orele pierduți în timp dar ne cunoșteam, știa cum să mă facă să zâmbesc și să uit de toate problemele. Ne cunoaștem și era un început. La ora 14.00 eram la locul întâlnirii însă el ajunsese mai înainte și mă aștepta. Ne-am salutat, m-a sărutat ușor pe obraz și m-a luat de mână. Ne- am plimbat vreo jumătate de oră vorbind despre nimicuri, soarele ardea de parcă era miezul verii și doar câțiva oameni se plimbau agale majoritatea ascunzându-se prin baruri și terase. Am țintit și noi un bar din apropiere și ne-am pornit râzând spre el.
bl8Am dechis ușa, am pășit înăuntru. După strălucirea soarelui și năduful aerului de afară, fumul de țigări, lumina estompată și cacofonia de sunete- piese Hip-Hop, râsete și vorbe- au făcut lumea să se învârtească pentru câteva secunde iar când aceasta s-a oprit ochii mei s-au întâlnit cu cea mai pătrunzătoare pereche de ochi căprui pe care am întâlnit-o vreodată. Nu i-aș fi confundat niciodată și nici nu i-aș fi putut uita. Era el- Mister Y- el, iubirea mea ascunsă de acum cinci ani. Atunci el se întâlnea cu o tipă iar pentru mine era, și este, inacceptabil să intervin în relațiile altora. Dar acum era în fața mea. O sută optzeci de centimetri de corp atletic, buzele ușor arcuite de un zâmbet ironic, scânteile din ochii căprui… M-am oprit pe loc. Întorc capul spre X și văd că acesta se salută cu Y care ne face semn să ne alăturăm la masa lui. Stătea cu un prieten la bere și povești. Ne-am așezat. Era o masă pătrată de lemn încrustată pe la colțuri. Eu m-am așezat în fața lui Y. S-a uitat direct la mine și mi-a zâmbit. Din cauza iluminării din încăpere contururile feței erau mai accentuate iar ochii mai profunzi. Acei ochi care- mi citeau sufletul, de parcă mi-ar ști toate gândurile, toate tainele. Știam că nu e corect față de X, dar nu puteam să pierd șansa de a face un schimb de aluzii cu Y, de a simți pentru câteva clipe ce ar fi putut să fie între noi … șansa pe care nu am avut-o eu, tânăra curioasă care descoperea ce înseamnă să iubești, de acum cinci ani în urmă. Y credea că eu și X suntem doar prieteni și eu i-am susținut tacit confuzia pentru următoarea oră.

Discutam în doi, ignorând complet restul lumii- oamenii care intrau și ieșeau din local, chelnerița care s-a apropiat de câteva ori de masă, prietenii noștri. De parcă eram la o competiție de cuvinte, însă cuvintele de fapt nu contau. Vorbeam despre lucruri banale: cunoștințe comune, amintiri și planuri iar fiecare cuvânt purta o încărcătură emoțională proprie: tonalitate, gesturi, mișcarea buzelor, respirația. Aveam să ne spunem atât de multe lucruri. Am luat o pauză de la rostit cuvinte continuând să vorbim. Am ridicat paharele de bere uitându-ne fix unul în ochii celuilalt- două reflexii a unei posibilități . Am băut câteva gâturi reci și amărui de bere și am pus paharul pe masă. Pe marginea sticlei acum se vedea clar amprenta roșiatică a unui sărut.  Aveam nevoie de bere ca să mă răcoresc dar efectul era invers. Vroiam să-mi plimb mână pe fața lui, să-i simt zâmbetul, genele lungi, probabil mai lungi decât ale mele, să-mi trec mâna prin părul lui ruinând orice aparență de ordine, să-l cuprind. Nu puteam să disting dacă îmi doream eu aceste lucruri sau versiunea mea de acum cinci ani și, în acel moment, nici nu avea importanță.

Știam că în orice secundă X poate să pună punct acestei confuzii dar acest lucru mă făcea doar să arunc priviri mai provocatoare și cuvinte cu subânțeles. Nu făceam nimic greșit, ci doar ceea ce doream să fac. O oră. Y a ieșit de la masă pentru a răspunde la un telefon iar în momentul în care se apropia de masă X m-a cuprins și m-a sărutat. În acea zi, când m-a condus acasă, eu mi-am cerut scuze și i-am spus că nu putem continua să ne vedem. Nu pentru că aș fi pierdut interesul sau pentru că mi- a întrerupt flirtul cu Y ci fiindcă știam că dacă situația s-ar repeta- aș proceda la fel. Iar eu sunt corectă- față de mine și sentimentele mele și față de alții.

Fidelă mie însumi și constantă în propriile convingeri. Consider că nu ai de ce să complici lucrurile simple, nu trebuie să trăiești cu păreri de rău pentru ceea ce ai făcut, să te trădezi pe tine însăți pentru fericiri iluzorii. Există o persoană cu care ești datoare să fii mereu sinceră. Tu însăți. Simplu/ complicat? Eu/ dragostea? Probabil ambele.

Motivation updates

Motivation updates

Motivation

Dimineaţa auzi alarma, te ridici din pat, îţi bei cafeaua, te trezeşti şi mergi la curs.  De ce? Doar plapuma era atât de caldă, visul atât de frumos… Însă tu ştii că materia care va fi predată astăzi va fi şi la test. Iar tu vrei să ai o notă cât mai rotundă. Ce te-a ridicat din pat? Faptul că vrei să obţii o notă mai mare la test. Practic, motivaţia este asemeni unei telecomenzi- ea ne determină să ne comportăm, să acţionăm într-un anumit mod. Motivaţia este combustibilul fiinţei umane- atunci când nu există motivaţie lucrurile încetează să mai meargă.

În timp multe lucruri se schimbă. Se schimbă atât de mult încât nu le mai recunoşti. Sau noi ne schimbăm? Ni se schimbă perspectiva, modul de gândire, atitudinea. Oamenii nu sunt definiţi prin constanţă. Chiar şi atunci când sunt dedicaţi unui lucru, unei idei, sunt perioade în care ajung să o pună sub semnul întrebării, să o renege şi să o accepte din nou.

Perseverenţă? Respect oamenii care-şi stabilesc scopuri şi se îndreaptă ferm spre îndeplinirea lor. Însă viaţa este mult mai complexă decât Super Mario. Noi nu ştim traseul, primejdiile care sunt în cale şi care va fi recompensa ce ne aşteaptă la sfârşitul traseului. Câteodată este util să te opreşti din drum şi să priveşti în jur. Sunt atâtea oportunităţi… Eşti sigur că nu îţi pierzi timpul şi energia pentru ceva care de fapt nu merită aceste sacrificii? Cum să determini acest lucru? Simplu, pentru aceasta trebuie să dai răspuns la următoarele întrebări:

      -Ceea ce faci îţi aduce un sentiment de satisfacţie?

     -Care este finalitatea la ceea ce faci?  Ai rezultate sau te învârţi ca pisica în jurul cozii?

      -Ceea ce faci te ajută la îndeplinirea planurilor pe viitor?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ – Felicitări! Keep on.

Dacă răspunsul este negativ- reconsideră. Nu uita că pentru a ajunge într-un anumit punct există mai multe căi.

Love is the answer… but what was the question?

Love is the answer… but what was the question?

LoveOamenii dintotdeauna au căutat o panacee pentru orice ” boală “, pentru orice situaţie care poate apărea în viaţă- un răspuns universal : credinţă, dragoste, bani. Lucruri fără de care nu se poate de atins “nirvana”. Întotdeauna pentru fericire şi împlinire nu le-a ajuns un component magic.

În viaţă ta au apărut probleme, eşti în impas. Răspunsul e simplu- credinţa- soluţia magică a tuturor ecuaţiilor vieţii. Ai impresia că meriţi mai mult, vrei să ai mai multe în viaţă- banii, îţi echivalezi fericirea cu zerourile de pe card. Te simţi singur, incomplet- dragostea. Să găseşti pe cineva cu care să-ţi împarţi singurătatea. Cineva care să- ţi învingă temerile şi să te completeze.

Ce poate fi mai tentant decât găsirea unui răspuns miraculos care “să te rezolve”. Oamenii adesea nici măcar nu încearcă să analizeze de ce ajung în anumite situaţii, dacă este o stare de moment sau ceva care îşi are începutul demult şi care în fiecare zi îşi întinde tentaculele tot mai adânc în sufletul nostru, care este punctul de plecare? Fiecare dintre noi s-a format într-un anumit anturaj, a trecut prin mai multe experienţe, a cunoscut diferiţi oameni, şi toate aceste lucruri ne-au remarcat într-un mod diferit. Astfel fiecare dintre noi şi-a format un credo, un mod de gândire pentru situaţiile limită. Cu părere de rău unii dintre noi în loc să-şi analizeze viaţa, să identifice problemele sale şi să caute soluţii, încearcă să acopere gaura din acoperiş cu o coală de hârtie.

Principalele noastre probleme îşi au izvorul în trecutul nostru, în temerile, eşecurile şi nisipurile noastre mişcătoare. Ar trebui să ne identificăm demonii noştri interiori, punctele noastre slabe,  şi să lucrăm asupra lor, să ajungem la o armonie cu noi înşine, să ne împăcăm cu trecutul şi să mergem ferm spre viitor. Acesta este cel mai important lucru- integritatea emoţională şi socială. Dragostea, banii, credinţa, ar trebui să fie un sprijin, lucruri de care ne bucurăm şi pe care le-mpărţim cu ceilalţi ci nu elixirul salvator. Atunci când apelăm la soluţii “magice” problemele noastre adevărate nu dispar, ele rămân pe fundal şi cu timpul preiau controlul asupra noastră. Doar o persoană împăcată cu sine însăşi poate să se bucure cu adevărat de viaţă şi de tot  ce presupune aceasta. E timpul să ne punem pe gânduri: Oare drumul cel mai “uşor” este şi cel mai bun? Care sunt “răspunsurile” fiecăruia dintre noi? Lucru, schimbare, viitor…

ME: Marketing

ME: Marketing

ME:Me

Maximalist

Artistic

Rationalist

Kind

Enthusiastic

Tenacios

Ingenious

Newfangled

Gorgeous

 

 

Sunt eu, Mariana, marketer in devenire.

De ce am ales eu marketingul?

Fiindca se pliaza perfect cu personalitatea mea, cu obiectivele, visele mele, planurile pentru viitor. Marketingul este domeniul care chiar daca se bazeaza pe teorie si cercetari lasa loc pentru imaginatie, pentru abordari creative si inovatii.

Relationships… ?

Relationships… ?

Ce stă la baza unei relații “amoroase”de succes? Sentimente, afecțiune, dorința de a fi mereu alături de celălalt? Crezi că există dragoste sau doar o deprindere formată dintr-o comunicare îndelungată și siguranța oferită de faptul că cineva este alături?

Ce semnifică pentru tine faptul că ești cu cineva? Responsabilitate, respect și surprize plăcute? Sau doar o limitare a gamei de posibilități? Cum îți vezi tu viața? Carieră/ familie/ prieteni/ persoana iubită? Care ar fi mixajul perfect? Oare este atât de important să îți împarți viața, visele, țintele, cu cineva?

Ce ne face de fiecare dată să dăm la o parte orgoliul propriu și egoismul și să mergem la compromis? Ce ne face să ne trezim la jumătate de noapte și să ascultăm respirația celuilalt? Să așteptăm un mesaj de la cineva care nici nu are numărul? Teama de singurătate, plictiseala, timpul de afară sau… dragostea?

Eşecul: sfârşitul drumului sau doar o treaptă spre succes ?

Eşecul: sfârşitul drumului sau doar o treaptă spre succes ?

 

successCe înţelege fiecare dintre noi prin cuvântul eşec? Ce este eşecul pentru tine? O înfrângere sau doar un imbold pentru a te perfecţiona, a succeede ?

Eşecul… Una din componentele vitale a drumului numit viaţă. Fiara ce ne pune la îndoială convingerile noastre, aptitudinile, forţa interioară, întreaga fiinţă. Un eşec doar îi motivează şi le adaugă ambiţie oamenilor puternici pe când cei slabi se lasă înfrânşi. De ce aş mai da din mâini dacă omul prin definiţie nu poate zbura?

Omul- un mister mai mare decât faimoasa statuie a lui Zeus, decât grădinile suspendate ale Semiramidei, decât piramidele lui Keops…Niciodată nu poţi să spui cu siguranţă cum funcţionează emisferele creierului unui homo sapiens. Ce ne face să fim aşa cum suntem, care sunt priorităţile, ţintele fiecăruia, şi la ce trucuri putem apela pentru a obţine ce ne dorim. Bani, carieră, sex, dragoste- acestea sunt premiile râvnite pe arena numită viaţă.

Fiecare are şansa să obţină ce îşi doreşte dacă are suficientă amibiţie şi forţă interioară.

Şanse…. Nici nu încerc să vorbesc despre conceptul de egalitate. Din start fiecare porneşte cu un anumit punctaj oferit de familie, anturaj, contul din bancă, însă continuarea, atingerea ţintelor dorite depinde de perseverenţa fiecăruia.

Adesea nu este suficient să încerci- aceasta nu îţi garantează succesul. Ai nevoie de o motivaţie puternică pentru a continua, pentru a lua lecţii din fiecare experienţă: succese şi eşecuri, pentru a merge înainte chiar şi atunci când entuziasmul iniţial a secat. În viaţă nu poţi avea doar succese, inevitabil vei avea şi eşecuri. Diferenţa o face modul în care tu percepi eşecurile, ce sunt ele pentru tine? Sfârşitul drumului sau doar o treaptă spre succes?citat

Stereotipuri, etichete- plăcerea de a clasifica şi critica

Stereotipuri, etichete- plăcerea de a clasifica şi critica

labels2

Câteodată am impresia că unii oameni sunt programaţi să gândească într-un anumit mod , de parcă ar câştiga timp şi energie generalizând lucruri, evenimente, persoane. Unii oameni sunt obsedaţi de dorinţa de a pune etichete tuturor lucrurilor din jur astfel încât cuvinte ca toleranţă, egalitate, prezumpţia de nevinovăţie sunt nişte sunete moarte pentru ei.

Pe unele persoane le-ar avantaja să trăim într-o lume simplificată în care nu ar exista semitonuri. Mulţi nici nu se gândesc cum e să aparţii unei minorităţi naţionale sau religioase, să fii persecutat pentru apartenenţa la o rasă, la un grup, la o idee însă cu siguranţă fiecare dintre noi măcar o dată a fost nedreptăţit din cauză culorii ochilor, din cauza că nu este fiul directorului sau din cauza că nu renunţă la propriile principii pentru a fi favorizat.

Am fost dintotdeauna conştientă că egalitate perfectă nu există însă aveam impresia că dacă voi depune efort- voi demonstra oamenilor că valorez ceva, că nu are importanţă aspectul meu fizic, originea, vârsta, atât timp cât eu obţin succese. Am vrut ca oamenii să mă preţuiască ca pe o entitate aparte, nu ca pe o subdiviziune a unui tot întreg. Pe parcurs însă am înţeles că nu are importanţă ce IQ am, cât efort depun în ceea ce fac, întotdeauna se vor găsi persoane pentru care eu voi fi încă o basarabeancă, o oportunistă, o fată “bună”.

Soluţia mea de combatere a acestor idei? Niciuna. Nu am timp pentru a demonstra unor persoane care este justa mea valoare, sunt prea ocupată trăindu-mi propria viaţă- socializând, implicându-mă în diverse proiecte, proiectându-mi un viitor frumos!

Spirit de primăvară într-o amiază autumnală

Spirit de primăvară într-o amiază autumnală

ImagineAfară plouă. Cineva a uitat să  informeze cerul că în calendar este data de 22 martie. Pe geam se văd doar copaci goi, cu zdrenţe de frunze ruginite, acoperişuri de case ude şi-un cer fără de picături de culoare. E primăvară.

Am deschis geamul, afară e frig iar pe pervazul geamului de afară o insectă încercă să străbată în înnot calea până la un loc uscat. Primăvară.

Pe masă stă un toporaş colectat din zona Tătăraşi- unica mea notă de primăvară. Pentru cineva primăvara înseamnă ghiocei însă pentru mine ea se asociază cu parfumul gingaş al toporaşilor. Primul toporaş din anul 2013, afară plouă însă în suflet este primăvară. Ploaia va înceta în curând, pe cer se va picta în nuanţe de albastru de cobalt, copacii vor înmuguri, lumea va căpăta o paletă nouă de culori. E primăvară.

Conceptul de anonimitate şi rolul său în societatea contemporană

Conceptul de anonimitate şi rolul său în societatea contemporană


Imagine
În ziua de azi marea majoritate a tinerilor au profile pe site- urile de socializare. Dacă nu eşti pe GOOGLE, nu valorezi  practic nimic. De mult m-am resemnat cu faptul că generaţia noastră este una dependentă de internet la fel ca de aer, apă şi hrană. Însă iată un lucru straniu – ca alternativă a propriei imagini multe persoane preferă să posteze poze cu oameni celebri/ caricaturi/ personaje din filme, adesea le folosesc ca poze de profil sau cover .

 Ultimele tendinţe “facebook-iste” şi “twitter-iste” spun că e cool să te ascunzi după spatele numelor unor oameni care au ajuns la un anumit nivel de succes şi prosperitate sau să te maschezi sub anumite idei/concepte , complexitatea cărora adesea nici nu o înţelegi măcar. Unele persoane fac aceast lucru din consideraţii filozofice, în aspiraţia de a accentua insignifianţa individului uman, a propriului „EU” într-un final.  De ce să spun sau să încerc să fac ceva- toate vorbele de „aur” s-au spus, toate performanţele s-au atins…

Nu spun că este un lucru „dăunător” să ai o persoană, un personaj, care să te inspire, să te alături unei  “idei” care te defineşte sau la care ai vrea să contribui. Este chiar un lucru recomandat atât timp cât nu te îndrepţi spre extremă, păstrezi limita de discreţie dintre model şi viaţa proprie.

Alte persoane, însă, doar încearcă să fie cool, mimează unele star-uri, fapt ce denotă  nesiguranţă, neîncredere în propriul potenţial, propriile valori, propriile vise.

Rezultatul este acelaşi, anonimitatea, chiar şi concepută dintr-o idee supremă, de fapt suprimă personalitatea, individualitatea fiecăruia. Este asemeni unei măşti inventată de marii pseudofilozofi ai secolului douăzeci şi unu. Chiar şi atunci când aceste persoane obţin anumite succese, ele sunt nevoite să-şi împartă faima cu Zeul Neantului, Anonimus ,din cauza lipsei unei imagini publice bine definite.

Una dintre cele mai importante componente ale succesului o reprezintă diferenţa dintre indivizi- diferenţa ca personalitate, idei, scop în viaţă. Aceste diferenţe ne conturează drumul spre succes. Deci, în loc să te camuflezi sub concepte filozofice, acum ar fi momentul să ieşi pe arena realităţii şi să te afirmi. Nu există oameni identici, chiar dacă vei încerca să „reinventezi” becul, oricum va rezulta ceva nou. Curaj.

Teoria probabilităţii

Teoria probabilităţii

Care este probabilitatea ca plimbându-te prin parc sau stând într-o cafenea să-ţi întâlneştiImagine jumătatea? Ca dintre sutele de feţe pe care le vezi zilnic una să se întipărească în suflet?

Viaţa noastră este formată dintr-o serie de decizii, întâmplări şi intersecţii. Adesea ne urmăresc chipuri pe care le-am întâlnit odată în tren, într-un magazin, la o tabără. Încercăm să ne imaginăm probabilitatea unei noi întâlniri.      Poate în urma unui principiu universal sau a unei simple coincidenţe acel cineva deasemenea ne-a reţinut  minte chipul. Poate este doar o pierdere de timp, o nebunie, obsesia de a căuta în tot ce se întâmplă un sens, poate…

Fiecare din noi în mod involuntar, inconştient, are momente în care vrea să creadă în predestinare, în final fericit.

Theme: Overlay by Kaira