O viaţă

O viaţă

O viaţă

Un orizont albastru de-amintiri De clipe ce se duc, de clipe ce vin.  Alerg de parc-aş fi la carusel, O viaţă- un caleidoscop de clipe.   O nouă zi, o zi de ieri Se- mbină- n armonie. Sunt tot ce am trăit, Sunt azi şi clipe ce-o să fie.   Ca şi albastru de voroneţ

Înger pierdut…

Din cer căzutau aripi  Şi nimb căzuta-n mlaştini,  Acum tristă copilă  Spală pământu-n lacrimi…     Figura pală,mică…  Aproape transparentă După-ntunecate gene  S-ascunde infinitul…     Ea caută-n disperare Să se urce în astre, Să nu mai simtă frigul  Acestei lumi albastre.    Să fie iar lumină Din roşii răsărituri  Să nu mai calce bezna

Reflecție… marea

               Câmpii de tumulturi albastre se întind în faţa mea…În apă stravezuie se-neacă raze aurii , pe ceru-azuriu se aud strigăte de pescăruş iar eu mă zbat odată cu fiecare val de ţărm… mă pierd în fiecare ciocnire, mă retrag ca spuma spălând nisipul fierbinte, şi mă izbesc din

Gânduri…

   Încă o lacrimă …departe…aproape… undeva în alte locuri alte lacrimi evadează  pe obrajii altor oameni, de alte naţionalităţi, alte religii ,alte poziţii politice , oameni pe care îi unesc râuri de lacrimi. Lacrimi pierdute pentru o dragoste surpată, pentru viaţa care şi-a pierdut tot sensul odată cu moartea unei persone dragi, lacrimi de fericire,